info@uroclinic-craiova.ro 0351 178 610
L-V: 13:00-20:00 | S: 09:00-13:00
Programari 0770 348 998

  • Despre cancerul de prostată

    Despre cancerul de prostată

    Cancerul de prostata, frecvent la barbatii de peste 50 de ani, ocupa un loc important in patologia urologica. El are o evolutie clinica lenta, insidioasa, fara manifestari imediate, net sesizabile, fiind de cele mai multe ori descoperit intimplator, in cadrul unui examen clinic general.

    Epidemiologie

    Ca frecventa, cancerul de prostata se afla pe locul trei la barbati, dupa cancerul pulmonar si cel gastric, constituind a patra cauza de deces prin cancer. Distributia pe glob arata o crestere importanta, in special in tarile nordice: Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda si in cel occidentale. In Statele Unite, de exemplu, in ultimii cinci ani, numarul de cazuri de cancer de prostata s-a dublat, iar in Franta, peste 25.000 de barbati sint atinsi anual de aceasta boala. Cancerul de prostata este mai rar in Europa de Est si foarte rar in Asia. Ca si in cazul cancerului de sin la femei, riscurile cresc odata cu virsta, de aceea, un examen medical atent, este recomandat la barbatii de peste 50 de ani, in special la cei cu antecedente familiale.

    Factorii de risc

    • Varsta este, fara indoiala, principalul factor de risc. Aproape 3/4 din cancerele de prostata sint diagnosticate la barbatii de peste 65 de ani. -Antecedente familiale. Studiile demonstreaza o crestere de 2 pina la 5 ori ale riscului, la barbatii cu antecedente familiale, fata de cei fara antecedente familiale. In prezent, echipe specializate sint in cautarea genei responsabile de generarea de tumori prostatice (in anul 1999 a fost identificata gena HPC 1, de catre echipele de cercetatori americani si suedezi), cercetarile fiind in progres.
    • Factori endocrini: circa 80 la suta din cancerele de prostata sint hormonodependente.
    • Adenomul de prostata, desi este o leziune benigna, este considerat o leziune de granita (15 la suta pot genera un cancer prostatic).
    • Vasectomia, ca metoda contraceptiva, poate duce la hipertrofia prostatei, crescand astfel riscul de cancer.
    • Factorul alimentar. S-a constatat ca un regim alimentar ce contine materii grase (in special grasimi animale), poate favoriza aparitia cancerului de prostata. Cancerul apare mai rar la vegetarieni si are o frecventa mare la cei cu alimentatie bogata in proteine si dulciuri, asociate cu alcool si tutun. In acelasi timp, cei care consuma peste sint de 2-3 ori mai putin expusi riscului de cancer de prostata,decit cei care nu consuma peste deloc, sau consuma in cantitati foarte mici. Cunoscuta revista suedeza „The Lancet” a publicat rezultatele cercetarilor sale, efectuate in decurs de 30 de ani pe un lot de 6.272 de suedezi, dintre 466 au fost diagnosticati cu cancer de prostata. Studii recente, desi controversate, arata de asemenea, ca un regim bogat in calciu, dar sarac in fructoza, creste riscul aparitiei cancerului de prostata.
    • Activitatea sexuala excesiva si cu partenere multiple cresc riscul de cancer prostatic
    • Infectii specifice si nespecifice: prostatita incorect tratata, infectii virale (herpes si papilom).

    Depistarea cancerului

    Asa cum am aratat mai sus, cancerul de prostata are o evolutie clinica lenta si fara manifestari imediate si sesizabile. De aceea este foarte important, ca de la 50 de ani, barbatii sa mearga o data pe an la medic, pentru un tuseu rectal. Acesta poate fi facut de orice medic, indiferent de specialitate. In afara de tuseul rectal, in cazul in care exista suspiciunea unui cancer, trebuie facuta si o biopsie, precum si analiza singelui, care permite dozarea unei substante numita antigen specific al prostatei – Prostate Specific Antigen (PSA). In cazul in care in familie exista antecedente, este bine ca acest examen sa fie facut, incepind de la 40 de ani.

    Tablou clinic

    Manifestarile clinice ale cancerului de prostata sint diferite, in functie de stadiul bolii. Initial exista o perioada asimptomatica indelungata in care diagnosticul se poate stabili ocazional in timpul unui tuseu rectal de rutina. Se evidentiaza un nodul tumoral dur, localizat intr-un lob sau o zona mai putin densa fata de restul glandei, impunind efectuarea unei biopsii. Urmeaza apoi perioada simptomatica ce include disurie, polachiurie, uneori hematurie, dureri hipogastrice, hemospermie, erectii dureroase (priapism). Coexistenta unui carcinom de prostata cu un adenom face diagnosticul dificil, mai ales in cazul unui adenom cunoscut, dar agravarea fenomenelor obstructive genereaza suspiciunea aparitiei unui cancer de prostata. Durerea perineala poate fi prezenta in invazia uretrei, sau poate fi localizata hipogastric in formele cu extensie locala. Initial, aceasta poate fi moderata, sub forma de jena perineala, care creste in intensitate, pe masura ce procesul tumoral se extinde dincolo de capsula.

    Intr-un stadiu mai avansat, in lipsa tratamentului, sint prezente manifestarile clinice anterioare insotite de manifestari datorate metastazelor la distanta: retentie acuta de urina, dureri pelvine si dureri osoase, care trebuie diferentiate de durerile reumatice.

    Diagnosticul pozitiv este sugerat de factorii de risc, simptomatologie, si este sustinut de examenul local si paraclinic si confirmat de biopsie cu examen histopatologic.

    Examene de laborator

    • Determinarea markerilor tumorali este importanta pentru diagnostic si pentru urmarirea raspunsului la tratament. Principalii markeri folositi sint: antigenul specific prostatic (PSA) si fosfataza acida prostatica.
    • PSA este o glicoproteina secretata de celulele epiteliale prostatice, fiind specifica tesutului prostatic. Ea nu este specifica exclusiv pentru cancerul de prostata, nivele crescute aparind si in adenomul de prostata sau prostatitele acute bacteriene. PSA este util pentru evaluarea raspunsului la tratament si are o mare valoare in urmarirea pacientilor iradiati. Fosfataza acida prostatica se utilizeaza impreuna cu PSA in diagnosticul cancerului de prostata si monitorizarea raspunsului la tratament. Biopsia prostatica este folosita pentru diagnosticul histologic al tumorii.

    Tratament

    Adenonocarcinomul de prosata este tumora maligna cea mai frecventa la barbati, maladia plasindu-se pe locul al treilea in ceea ce priveste decesul. Gratie depistarii precoce si unui tratament adecvat, maladia poate fi eficient combatuta astazi. In caz de cancer avansat, tratamentul indicat este cel hormonal sau radio-hormonal (se combina tratamentul hormonal cu radioterapia). In cazul cancerului cu metastaze, tratamentul hormonal este asociat cu chimioterapia). In cazul in care tumora este localizata la nivel de prostata (stadiul T1 si T2), tratamentul de referinta este cel chirurgical, asociat cu radioterapia. Tumorile T4 trebuie tratate initial prin chimioterapie si hormonoterapie, iradierea fiind utila in controlul tumoral local sau al metastazelor la distanta. Ca paliativ, se pot utiliza diverse proceduri chirurgical.

    UROCLINIC Craiova

  • Despre cancerul vezical

    Despre cancerul vezical

    Cancerul de vezica urinara apare ca urmare a multiplicarii anormale a celulelor aflate in peretele acestui organ. Peretele vezicii este format din mai multe straturi, 90% din aceste tumori dezvoltandu-se in stratul superficial care captuseste interiorul vezicii.

    Tumorile de la nivelul vezicii pot fi: benigne, necanceroase, care pot fi indepartate si nu pun viata pacientului in pericol, si maligne, canceroase, care trebuie tratate inainte de a se raspandi in musculatura peretelui vezical.

    Barbatii sunt de 3 ori mai predispusi decat femeile la dezvoltarea acestei afectiuni. Sa aflam, asadar, mai multe informatii despre acest tip de cancer.

    Simptome specifice cancerului vezical

    Cele mai frecvente simptome cu care se confrunta o persoana suspectata de cancer de vezica urinara sunt:

    • Sange in urina – de multe ori, prezenta sangelui in urina nu poate fi detectata decat microscopic. In 80-90% din cazuri, sangele in urina este primul semn al cancerului de vezica;
    • Dureri la urinare;
    • Nevoia de a urina frecvent;
    • Senzatie de arsura sau durere resimtita in zona pubisului sau perineului;
    • Spasme ale vezicii;
    • Dureri in partea de jos a spatelui.

    Aceste simptome nu semnaleaza obligatoriu prezenta unei tumori maligne, ci pot fi semnele altor probleme mai frecvente. Daca experimentati astfel de simptome, consultati de urgenta medicul pentru ca acesta sa va recomande analizele adecvate si in urma carora se va putea determina afectiunea care sta la originea simptomelor.

     Factori de risc si masuri preventive

    Factorii de risc implicati in aparitia acestui tip de cancer sunt:

    • Fumatul este factor de risc in mai mult de 50% din cazurile de cancer de vezica urinara. Fumatorii (de tigari, de pipe sau de trabucuri) sunt de 3 ori mai predispusi sa dezvolte carcinoame ale vezicii decat nefumatorii. De asemenea, fumatorii pasivi sunt si ei susceptibili la aparitia acestui tip de cancer;
    • Expunerea prelungita la anumite produse chimice toxice (produse de ardere a gazelor naturale, amine aromatice, compusi ai cadmiului, produse chimice de uz fotografic, fibre acrilice, polietilena, oxid de titan si clor), spre exemplu, lucratorii in industria textila, in cea a cauciucului sau aluminiului, ori pictorii. Cancerul de vezica urinara este unul din cele 3 tipuri de cancere profesionale recunoscute de Organizatia Mondiala a Sanatatii;
    • Anumite medicamente care contin ciclofosfamida, folosite in chimioterapie, pot provoca carcinoame uroteliale;
    • Radioterapia in regiunea pelvina. Anumite femei supuse radioterapiei in tratamentul cancerului de col uterin au dezvoltat ulterior o tumora la nivelul vezicii.

    Masurile preventive de baza diminueaza considerabil riscul dezvoltarii acestei maladii. Modificarea alimentatiei este la indemana oricui, tinand cont ca aceasta nu necesita eforturi deosebite. Vorbim de consumul regulat de fructe si legume, care poate preveni aparitia celulelor canceroase in vezica, si despre marirea cantitatii de lichide ingerate, in special de apa si ceaiuri. Consumul de lichide contribuie la marirea volumului de urina, astfel produsii toxici si cancerigeni prezenti in vezica sunt diluati. Renuntarea la fumat este o masura importanta de prevenire a acestui tip de cancer. In fine, expunerea la produsele chimice cancerigene poate avea consecinte mai putin nefaste daca se utilizeaza echipamentul de securitate pe care orice angajator are obligatia sa-l furnizeze lucratorilor.

    Optiuni terapeutice in cancerul de vezica urinara

    Frecvent, terapia acestui tip de cancer necesita mai multe abordari: chirurgie, chimioterapie, imunoterapie si radioterapie. Strategiile terapeutice difera de la o persoana la alta, in functie de caracteristicile fiecarui tip de cancer vezical.

    1) Abordarea chirurgicala consta fie in rezectie transuretrala, fie in cistectomie partiala sau totala, fie in ablatia vezicii.

    • Prin rezectia transuretrala se indeparteaza celulele canceroase cu ajutorul unui instrument numit cistoscop. In acest mod sunt tratate carcinoamele superficiale. Apoi, pentru a opri sangerarea si a distruge celulele maligne restante, se practica fulguratia (arderea electrica).
    • In cazul cistectomiei partiale, chirurgul indeparteaza o parte a vezicii afectate de tumora. Consecinta acestei interventii o reprezinta reducerea volumului vezicii, deci, nevoia frecventa de a urina.
    • In cazul tumorilor extinse, chirurgul va recurge la cistectomia totala, adica indepartarea intregii vezici, dar si a ganglionilor si organelor invecinate (prostata, vezicule seminale, o parte a uretrei in cazul barbatilor; uter, ovare, trompe uterine si o parte a vaginului in cazul femeilor).
    • Ablatia vezicii trebuie sa fie urmata de chirurgia reconstructiva care are ca scop restabilirea unui nou circuit pentru evacuarea urinei. Chirurgia reconstructiva vizeaza fie crearea unei vezici artificiale interne cu ajutorul unui segment din intestin, fie atasarea unui sac exterior corpului care va colecta urina.

    2) Chimioterapia urmareste reducerea riscului recidivei tumorii si poate fi administrata intravenos sau intravezical.

    3) Imunoterapia vizeaza intarirea sistemului imunitar al pacientului in scopul combaterii tumorii sau al evitarii unei recidive. Tratamentul consta in injectarea de bacterii non-virulente in vezica (cel mai frecvent, bacilul Calmette-Guerin), care determina corpul sa reactioneze si sa distruga celulele canceroase.

    4) Radioterapia este o metoda de tratament la care se recurge mai rar in cancerul de vezica urinara si care consta in distrugerea celulelor canceroase cu ajutorul razelor radioactive.

    UROCLINIC Craiova

  • Despre PSA seric – antigenul prostatic specific

    Despre PSA seric – antigenul prostatic specific

    Antigenul specific prostatic (PSA) este prezent in citoplasma celulelor epiteliale ductale prostatice, in secretiile laminei ductale (lichid seminal, prostatic), urina, ser. Antigenul specific prostatic este responsabil in special de dizolvarea gelului format la ejaculare, prin proteoliza proteinelor majore din sperma : semenogelina I si II si fibronectina. Proteoliza mediata de PSA induce lichefierea ejaculatului si eliberarea progresiva a spermatozoizilor mobili.

    Nivele crescute de antigen specific prostatic au fost gasite la pacienti cu cancer prostatic, hipertrofie benigna de prostata, inflamatii ale altor tesuturi genito-urinare adiacente. Recomandarile in privinta screeningului cancerului prostatic includ determinari anuale ale antigenul specific prostatic, combinate cu tuseu rectal si ecografie in cazul depistarii unor modificari. Determinarea antigenul specific prostatic este utila si in depistarea metastazelor sau in monitorizarea tratamentului.

    Free PSA este forma necomplexata de PSA. Aceasta forma reprezinta o fractiune mai mica la pacientii cu cancer prostatic netratat decat la cei cu hipertrofie benigna de prostata.

    Raportul dintre PSA liber si PSA total poate face diferentierea intre cancerul prostatic si hipertrofia benigna : acest raport aduce informatii aditionale ce ajuta la reducerea numarului de biopsii inutile, in special pentru PSA cu valori intre 4 – 10 ng/ml, (specificitate crescuta); de asemenea, poate creste numarul de cancere depistate chiar daca valorile PSA sunt normale si se situeaza intre 2 – 4 ng/ml (sensibilitate crescuta). Acest raport scade continuu in decadele ce preced diagnosticul cancerului prostatic, contribuind la detectia timpurie a acestuia.

    Valorea de referinta pentru PSA este de 4ng/ml, variind in functie de varsta : 40 – 49 ani < 2,5ng/ml, 50 – 59 ani < 3,5ng/ml, 60 – 69 ani < 4,5ng/ml, 70 – 79 ani < 6,5ng/ml. In zona cuprinsa intre 2 – 10 ng/ml pot apare atat rezultate fals negative (PSA < 4ng/ml), cat si rezultate fals pozitive (PSA > 4ng/ml). Pentru a inlatura aceste inconveniente se recomanda determinarea raportului free PSA/total PSA. In cazul unei valori a PSA intre 2 – 4 ng/ml, valoarea normala a raportului este mai mare de 0,10 , iar pentru PSA intre 4 – 10 ng/ml, valoarea normala a raportului este mai mare de 0,25.

    In vederea determinarii antigenului specific prostatic, probele trebuiesc recoltate inainte de biopsie, prostatectomie, ecografie sau tuseu rectal, stiut fiind faptul ca manipularea prostatei duce la cresteri importante si persistente ale antigenului specific prostatic (chiar pana la 3 saptamani)

    UROCLINIC Craiova

  • Despre litiaza urinara

    Despre litiaza urinara

    Litiaza urinara este definita ca formarea de concretiuni anorganice, organice sau mixte, numite calculi, la nivelul cailor urinare. In functie de pozitia in caile urinare, calculii imprumuta denumirea zonei anatomice in care se afla. Desi majoritatea calculilor se formeaza la nivelul rinichiului, de unde migreaza pe ureter spre vezica, termenul generic de litiaza urinara mai cuprinde: litiaza vezicala, uretrala si prostatica, fiind vorba de calculi formati in respectivele regiuni.

    litiaza-urinara-urologie-rinologie

    Epidemiologie

    Litiaza urinara este una din cele mai vechi afectiuni umane documentate, in scheletul unei mumii egiptene vechi de 6800 de ani fiind gasit un calcul vezical.

    Incidenta maladiei litogene inegala, cu o variabilitate geografica importanta, se situeaza intre 45 si 80 de cazuri noi la o populatie de 100000. Prevalenta reala a bolii este dificil de afirmat, estimarile fiind de 1-3%. Litiaza este mai frecventa in tarile dezvoltate economic, dar si in tari cu clima calda. Cauzele acestei distributii par a fi alimentatia cu predominanta carbohidratilor rafinati, respectiv deshidratarea.

    P10-Cabinet-medical-urologie -Despre litiaza urinara

    Manifestari clinice

    Spectrul manifestarilor clinice sub care se poate prezenta bolnavul litiazic este foarte larg, de la forme asimptomatice, descoperite la un examen ecografic, la stari septice cu potential pericol vital.

    a) Lombalgia (nefralgia) – cel mai frecvent litiaza rezidenta in rinichi se manifesta cu durere lombara, surda, persistenta, fara specificitate, de regula cu simptome urinare.
    b) Colica renala – Migrarea calculilor pe ureter produce cele mai tipice fenomene clinice, grupate in sindromul colicii renale.

    Prin iritatia produsa asupra mucoasei ureterale, calculul in migrare, duce la spasm ureteral cu distensia brusca a cailor urinare superioare si capsulei renale, ceea ce genereaza durerea. In colica renala tipica, aceasta are sediu lombar, este intermitenta, “colicativa”, iradiaza in flancul si fosa iliaca homolaterala, pe traiectul aproximativ al ureterului, spre vezica si organele genitale externe, se insoteste de fenomene urinare: polachiurie, algurie, tenesme vezicala, hematurie, (cel putin microscopica) si fenomene vegetative de tip vagal: greata, voma, paloare. Bolnavul prezinta o agitatie permanenta, aproape patognomonica, cautand o pozitie antalgica care nu exista. Examenul clinic, dificil de realizat in plina colica, poate releva o nefromegalie dureroasa sau sensibilitatea punctelor ureterale. Clasica manevra Giordano, folosita spre a evoca prezenta unui calcul banuit, nu isi are nici o justificare in colica. Bolnavul sufera destul si fara sa ii percutam lomba dureroasa!

    c) Alte fenomene posibile sunt cele infectioase: infectii urinare de prezenta ( sediment urinar cu masa de flora microbiana si leucocite, urocultura pozitiva dar fara manifestari clinice sugestive), pielonefrita cronica litiazica cu episoade de acutizare, retentia septica in caile urinare superioare sau chiar septicemie.
    Date fiind fenomenele insotitoare, care pot mima alte afectiuni, si faptul ca nu toate cazurile reproduc integral simptomatologia descrisa, in diagnosticul diferential al colicii renale trebuie sa intre: apendicita acuta, criza de penetrare sau perforatia ulcerului gastro-duodenal, colecistita acuta, pancreatita acuta, sarcina extrauterina complicata, anexitele, pneumonia bazala, pleurezia, lombosciatica acuta, zona Zoster.

    Protocolul de diagnostic si evaluare a bolnavului litiazic

    Diagnosticul litiazei are urmatoarele obiective

    1.Confirmarea prezentei litiazei

    2.Localizarea anatomica

    3.Rasunetul functional asupra aparatului urinar

    4.Compozitia chimica a litiazei

    5.Detectarea unor eventuale anomalii biochimice

    Anamneza

    Este deosebit de utila.

    Se vor urmari cu atentie antecedentele familiale, litiaza demonstrand o agregare familiala dictata posibil genetic, dar si prin obiceiuri alimentare si stil de viata comune, si mai ales cele personale .

    In antecedentele personale patologice se vor urmari: eliminarea anterioara de calculi, un istoric de infectii urinare recurente, episoade colicative sau concomitenta unor afectiuni favorizante ale litogenezei (vezi factorii favorizanti),care pot fi sugestive pentru prezenta litiazei. In cazul unei litiaze cu compozitie chimica cunoscuta se poate presupune o recidiva de acelasi tip.

    Examenul clinic

    Cu exceptia colicii renale, (in care atitudinea caracteristica a bolnavului, agitat, transpirat, in cautarea unei pozitii antalgice imposibil de gasit) si a complicatiilor litiazei (ureterohidronefroza importanta. pionefroza), examenul clinic aduce putin pentru diagnostic. Palparea unui rinichi mare, punctele ureterale dureroase, iar la femeie palparea transvaginala a unui calcul ureteral juxtavezical sunt cateva elemente de examen clinic posibile. Clasica manevra Giordano, respectiv durerea evocata de percutia lombei, este deosebit de imprecisa in cazul litiazei ”silentioase”, iar efectuarea ei in plina colica este proscrisa semanand mai degraba cu un act de sadism decat cu o manevra medicala.

    Examene imagistice

    Examenul clinic a pierdut mult din importanta care o avea in semiologia clasica datorita dezvoltarii tehnologiei investigationale, mai ales ecografiei care a devenit in mana urologului modern o prelungire, sau chiar o parte a examenului clinic.

    a) Ecografia

    Ecografia permite determinarea prezentei unui calcul renal, ureteral lombar, juxtavezical, sau vezical, a stazei urinare uretero-pielo-caliceale, a unor complicatii cum ar fi abcesul perirenal, sau a unor concomitente: tumori renale sau vezicale, hiperplazia prostatei, diverticuli vezicali si altele. Reflectarea ecografica a calculului este de “imagine hiperecogena cu con de umbra posterior”, greu confundabila. Rezolutia imaginii la aparatele moderne permite detectarea unor calculi de cel putin 3 – 4 mm, ceea ce face diagnosticul ecografic prea des uzitat de “nisip renal”, cel putin dubios. In colica renala, ecografia deceleaza distensia cailor urinare in amonte de obstacol (distensie pielocaliceala sau ureterala).

    Desi nu este o explorare functionala, ecografia poate sugera date despre starea functionala renala. Staza bilaterala sugereaza o insuficienta renala, iar hidronefroza cu disparitia parenchimului reduce numarul de expuneri urografice necesar aprecierii functiei rinichiului respectiv. De foarte mare utilitate este si explorarea ecografica a rinichiului contralateral. Datele ecografice sunt extrem de valoroase prin accesibilitate, rapiditate si acuratete, dar nu pot fi absolutizate, ci trebuie integrate intr-un cumul de explorari.

    b) Examene radiologice

    Radiografia renala simpla

    Tinand cont de faptul ca 85-90% din calculi sunt radioopaci, are o valoare extrem de mare in diagnosticul litiazei. Se poate efectua fara o pregatire prealabila, chiar si in plin episod colicativ. Corect pozitionata, trebuie sa cuprinda ultimele doua perechi de coaste spre superior si simfiza pubelui spre inferior.

    Cei mai radioopaci sunt calculii de fosfat de calciu. Urmeaza, in ordine descrescatoare, oxalatul de calciu, fosfatul amoniaco-magnezian, cistina ( acestia din urma sunt slab radioopaci). Clasic descrisi ca radiotransparenti sunt calculii de acid uric si cei xantinici. Aceasta prezentare are o valoare orientativa deoarece majoritatea calculilor au o structura mixta , iar prezenta sarurilor de calciu in structura calculului il face radioopac (x. calculi de acid uric secundar impregnati calcar, ce pot fi radioopaci).

    Diagnosticul diferential al opacitatilor aparute pe radiografia renala simpla trebuie sa excluda: flebolitii, calcificarile ganglionare, ateroamele, calcificarile costale, calculii biliari etc.

    Urografia intravenoasa

    Este o explorare morfofunctionala extrem de utila in diagnosticul litiazei .

    In mod clasic, se foloseste Odiston (substanta de contrast iodata, ionica), sol. 75%, fiole de 20 ml. Se administreaza 2 fiole pentru un pacient de 60-80 kg. Deoarece Odistonul poate genera manifestari alergice, se prefera substantele de contrast nonionice, cu osmolaritate scazuta ( Ultravist, Iopamiro etc.).

    Rezultate obtinute prin urografie:

    – calculii radioopaci apar inveliti de substanta de contrast in timp ce cei radiotransparenti apar ca zone lacunare inconjurate de o manta de substanta de contrast (Mantelsymptom)

    – repercusiunile calculilor asupra cailor urinare se manifesta dupa cum urmeaza:

    staza – poate fi situata la orice nivel in caile urinare : caliceala (hidrocalicoza), pielocaliceala, ureteropielo-caliceala
    opacifierea metacrona a cailor urinare – rinichiul in staza se opacifiaza cu intarziere fata de rinichiul contralateral. In caz de colica renala, intarzierea in opacifierea cailor urinare este foarte mare, aparand doar timpul parenchimatos al urografiei (nefrograma), asa zisul rinichi mare alb. In unele situatii, rinichiul poate fi mut urografic, ceea ce traduce o oprire tranzitorie a excretiei (in colica renala) sau oprirea permanenta a secretiei in rinichiul respectiv (prin distructia completa a parenchimului renal).
    hipotonia cailor urinare – calculii pielii sau caliceali pot genera o hipotonie a cailor urinare care se vizualizeaza, uneori, in totalitate pe acelasi cliseu.
    Urografia este contraindicata in urmatoarele situatii: alergia la substantele de contrast, creatinina peste 200 mol/l, pacienti sub tratament cu Metformin (risc de acidoza lactica), mielomatoza.

    Pielografia

    Permite opacifierea cailor urinare prin injectarea substantei de contrast direct in sistemul colector, eliminand, astfel, etapa de secretie din urografie. Opacifierea cailor urinare se poate face pe cale anterograda (pieloureterografia descendenta – cand este necesara punctionarea rinichiului ) sau retrograda (ureteropielografia retrograda – se cateterizeaza ureterul , retrograd, cu o sonda ureterala, dupa care se injecteaza substanta de contrast). Avantajul acestei metode de explorare apare in cazul pacientilor cu rinichi mut urografic sau la pacientii la care urografia este contraindicata (vezi contraindicatiile).

    Dezavantajul este reprezentat de potentialul septic al acestei manevre si, din aceste motive procedura se efectueaza in sala de operatii , in conditii de asepsie si sub protectie de antibiotic.

    Tomografia computerizata – este o investigate foarte fiabila, ce permite evidentierea calculilor, atat radiotransparenti cat si radioopaci, cu dimensiuni incepand cu 4 mm. Este, insa, o investigatie ce implica costuri mari si nu este folosita de rutina in diagnosticul litiazei.

    Examene de laborator

    In investigarea unui pacient cu litiaza, se urmaresc, de rutina, urmatoarele : ureea, creatinina, acidul uric, examenul de urina, ionograma serica (calciu, magneziu, fosfati) si urinara (calciurie, oxalurie, fosfaturie). In cazul unui examen de urina cu sediment incarcat (masa de leucocite si/sau masa de flora microbiana )se va recolta si urocultura.

    UROCLINIC Craiova

  • Chestionare pacienţi urologie – autoadministrate

    Chestionare pacienţi urologie – autoadministrate

    Scoruri pentru aprecierea gravităţii adenomului de prostată
    a) Scor IPSS – Scorul International al Simptomelor Prostatice – International Prostate Symptom Score (IPSS)

    click pe linkul de mai jos pentru a citi sau buton dreapta pt download fişier pdf:

    P11- UroClinic – Scoruri pentru aprecierea gravitatii adenomului de prostata IPSS

    b) SEP – Index de evaluare a calităţii vieţii Quality of Life (QoL)

    click pe linkul de mai jos pentru a citi sau buton dreapta pt download fişier pdf

    P11 – Uroclinic – Index de evaluare a calitatii vietii Quality of Life (QoL)

    c) Scor IEEF – Chestionar de evaluare a functiei sexuale la barbati – Chestionarul SHIM (IIEF-5)

    click pe linkul de mai jos pentru a citi sau buton dreapta pt download fişier pdf

     P11- UroClinic – Chestionar de evaluare a functiei sexuale la barbati SHIM

    d) Jurnal micțional (cu model de completare; scrieti peste ele)

    click pe linkul de mai jos pentru a citi sau buton dreapta pt download fişier pdf

    P11-UroClinic-Jurnalul mictional

    e) Visual analog scale (pentru aprecierea intensității durerii)

    P11 - Visual analog scale - pentru aprecierea intensitatii durerii

    UROCLINIC Craiova

    ,

  • Biopsia prostatica transperineala

    Biopsia transperineală a prostatei sub ghidaj ecografic

    Puncte cheie :

    Biopsia transperineală a prostatei sub ghidaj ecografic (ultrasunete) se face pentru a depista cancerul de prostată
    În prezent nu există un mod mai fiabil decât biopsia pentru verificarea prostatei
    Cele mai frecvente efecte secundare sunt sângerarea și îngreunarea(reducerea) temporară a fluxului de urină; infecțiile sunt rare
    Multe dintre cazurile de cancer de prostată diagnosticate nu pun în pericol viața – așa numite cancere „low risk”; acestea nu necesită tratament activ ci doar o monitorizare atentă .

    Ce implică intervenția ?

    Introducerea unei sonde ecografice speciale în rect pentru a scana prostata.
    Sub ghidaj ecografic (cu ajutorul unei grile speciale ce identifică zonele modificate ale prostatei), biopsiile sunt recoltate din prostată prin perineu (pielea dintre scrot și rect).
    Se prelevă 12 fragmente prostatice – câte 6 fragmente din fiecare lob al glandei.

    Alternativele interventiei ?

    Scanarea RMN – utilizând scanarea RMN multiparametrică avansată, este posibilă detecția tumorilor din prostată într-o fază inițială a bolii.
    Biopsiile transrectale ghidate ecografic (cu ultrasunete) –sunt efectuate, de obicei, sub anestezie locală, cu un ac de biopsie trecut prin sonda cu ultrasunete.

    Ce se întâmplă în ziua intervenției ?

    Urologul (sau un membru al echipei medicale) vă va examina pe scurt istoricul și medicația și vă va cere să semnați consimțământul.
    Un medic anestezist vă va explica opțiunile unui anestezic general sau spinal. Tot medicul anestezist va discuta cu dumneavoastră despre ameliorarea durerii după intervenție.

    Detaliile intervenției

    În mod normal, efectuăm procedura sub anestezie generală dar uneori folosim un anestezic spinal (nu puteți simți nimic de la talie în jos ). Este posibilă și anestezia locală.
    Înaintea procedurii vă vom administra antibiotice per os sau injectabile după o verificare atentă a eventualelor alergii.
    Veți fi așezat în poziție ginecologică pentru a permite chirurgului acces asupra perineului (pielea din spatele scrotului)
    În mod normal, examinăm prostata prin tușeu rectal înainte de a introduce sonda cu ultrasunete.
    Introducem un cateter prin uretră în vezica urinara înainte de procedură; acesta este eliminat în ziua intervenției chirurgicale sau în dimineața următoare.
    Sonda ecografică are o grosime de  aproximativ 1,5 cm și are o lungime de aproximativ 10 cm
    Pentru a lua biopsii din prostată, folosim o grilă specială, astfel încât toate zonele prostatei să fie biopsiate.
    Acele de biopsie sunt ghidate si poziționate utilizând scanarea cu ultrasunete.
    Vom preleva între 6 și 12 probe de biopsie, în funcție de mărimea prostatei; de obicei recoltăm 12 fragmente chiar și din prostatele mici.
    Aplicăm un pansament steril pe perineu.
    Procedura durează 30 – 45 de minute.
    Veți putea merge acasă în aceeași zi.

    Există complicații/efecte secundare? Efecte adverse şi Riscuri:

    • Hematurie de mică amploare (sânge in urină) – până la 10 zile – aproape toți pacienții
    • Hemospermie (sânge în lichidul seminal), care poate dura până la șase săptămâni (acest lucru nu prezintă risc pentru dvs. sau partenerul dvs.) – majoritatea pacienților
    • Echimoze în zona perineală – la 1 din 10 pacienți
    • Disconfort în prostată cauzat de micile sângerări provocate de biopsii  – 1 din 10 pacienți
    • Probleme temporare cu erecțiile – la 1 din 20 pacienți (5%)
    • Incapacitaea de a urina (retenție acută de urină ) – la 1 din 20 pacienți (5%)
    • Hematuria importantă ducând la formarea de cheaguri în vezică, împiedicând urinarea (retenția prin cheaguri) – la 1 din 50 pacienți (2%)
    • Eșecul de a detecta cancerul de prostată – între 1 din 10 până la 1 din 50 pacienți
    • Repetarea probelor biopsice dacă sunt neconcludente – la 1 din 10 la 1 din 50 pacienți
    • Sângerarea în urină necesitând internarea de urgență pentru tratament – la 1 din 100 pacienți (1%)
    • Infecții urinare care necesită tratament cu antibiotic – la 1 din 100 pacienți (1%)
    • Septicemie (infecție în sânge) care necesită internare de urgență pentru tratament – la 1 din 1000 pacienți (0,1%)

    Care este riscul infecțiilor intraspitalicești ?

    Riscul de a lua o infecție în spital este de aproximativ 8 din 100 (8%) incluzând infecții MRSA si infecții intestinale .
    Procentul este cu atât mai mare cu cât avem un grup de pacienți cu risc mare de infecții ; vorbim de pacienți care au avut :
    -tuburi de dren pe o perioadă îndelungată (catetere)
    -internări multiple și prelungite în spital

    Așteptări odată ajuns acasă ?

    -sângerări în urină care vor dura câteva zile , uneori cu prezența cheagurilor
    -recomandăm consum ridicat de lichide pentru a opri sângerarea
    -uneori veți vedea sânge in spermă (până la 6 săptămâni )
    -vi se vor oferi sfaturi despre recuperarea la domiciliu
    -vi se va da o copie a sumarului internării
    -veți primi o rețetă cu medicamentele necesare
    -vom stabili o întâlnire în ambulatoriu pentru a discuta despre rezultatul biopsiei și atitudinea terapeutică în funcție de acesta.

    Informatii referitoare la interventia chirurgicala ?

    Înaintea intervenției anunțați cadrele medicale daca aveți :
    – implantat un corp strain (stent,proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -o rețetă regulată pentru un anticoagulant – un medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină cardiacă, clopidogrel, trombostop, plavix, rivaroxaban sau dabigatran);
    -o infecție prezentă sau în antecedente
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Înainte de a ajunge acasă

    -asigurați-vă că ați înțeles intervenția chirurgicală
    -asigurați-vă că totul a decurs conform planului
    -anunțați cadrele medicale dacă aveți o stare de disconfort
    -întrebați ce anume puteți face si ce nu puteți face acasă
    -asigurați-vă că stiți ce va urma si intrebați când aveți voie să vă întoarceți la activitățile cotidiene
    Fumatul :
    Am prefera să vă opriți din fumat înaintea oricărei intervenții
    Fumatul poate agrava unele afecțiuni urologice și poate crea complicații după intervenția chirurgicală
    Condusul dupa intervenție :
    Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală.

    UROCLINIC Craiova

  • Chimioterapia intravezicala

    Instilația intravezicală a medicamentelor citostatice (împotriva cancerului)

    Puncte cheie :

    Aceasta procedură implică introducerea unui cateter (sondă uretro-vezicală) în vezică.
    Aceasta implică, de obicei, tratament săptămânal – timp de 6 săptămâni – urmat de tratamente de întreținere la fiecare 4 săptămâni timp de până la un an.
    Tratamentul reduce probabilitatea de recidivă a tumorilor vezicii urinare.
    Tumorile vezicii urinare pot totuși apărea în timpul sau după tratament, fiind necesare multiple examinări ale vezicii urinare (cistoscopii).

    Ce implică procedura ?

    Instilarea unui medicament citostatic (de obicei Mitomicina C sau Epirubicina) în vezica urinară, printr-un cateter , ca tratament al unor tumori vezicale care nu infiltrează întreaga grosime a peretelui vezical

    Alternativele intervenției ?

    Imunoterapia intravezicală – instilarea BCG în vezica urinară
    Îndepărtarea chirurgicală a vezicii urinare (cistectomia radicală) – însoțită sau nu de reconstrucția vezicii urinare

    Ce se intamplă in ziua intervenției ?

    Vi se va cere să faceți un examen sumar de urină. Dacă este suspectată o infecție, vom trimite un eșantion la laborator și, în funcție de simptome, procedura poate fi amânată timp in care veti urma un tratament cu antibiotice.
    Dacă rezultatul sumarului de urină este bun, urologul (sau un membru al echipei medicale) vă va examina pe scurt istoricul și medicația și vă va cere să semnați consimțământul.

    Detaliile intervenției

    Curățăm zona organelor genitale cu o soluție antiseptică si introducem un gel antiseptic, care conține și anestezic local, in uretră .
    Introducem un cateter subțire în vezica urinară.
    Introducem un volum mic de soluție din medicamentul citostatic (anti-cancer) în vezica urinară prin cateter.
    Scoatem cateterul.
    Vă cerem să încercați să nu urinați pentru următoarea oră, pentru a permite medicamentului să intre în contact cu întreaga mucoasă a vezicii urinare.
    La prima vizită, vă ținem, in mod normal, în clinică până când urinați, dar la instilațiile următoare puteți pleca acasă.
    Nu există riscul de contaminarea membrilor familiei cu medicamente anti-cancer când ajungeți acasă.
    Trebuie să consumați o cantitate mare de lichide ( 2-3 litri) în primele zile ale tratamentului.
    De obicei, repetăm procedura în fiecare săptămână pâna la 6-12 săptămâni.
    Personalul vă va sfătui cu privire la necesitatea unor tratamente suplimentare de întreținere.

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Un anumit grad de disconfort al vezicii urinare după tratament – la 1 din 10 pacienți
    • Simptome asemănătoare gripei, care pot continua timp de două sau trei zile – la 1 din 10 pacienți
    • Decolorarea urinei – la 1 din 10 pacienți
    • Hematurie (sânge in urină) – la 1 din 10 pacienți
    • Reziduuri in urină – la 1 din 10 pacienți
    • O erupție cutanată – la 1 din 50 pacienți
    • Neîndeplinirea scopului tratamentului din cauza disconfortului vezicii urinare (pacientul nu reține cistostaticul în vezică suficient timp după instilație) – la 1 din 50 pacienți
    • Infecție in urină – la 1 din 50 pacienți
    • Strictură (îngustarea) uretrei după utilizarea repetată a unui cateter – la 1 din 50 pacienți
    • Durere severă la instilare care persistă după ce v-ați golit vezica – la 1 din 250 pacienți
    • O reacție alergică la medicamentul instilat, ceea ce înseamnă că trebuie să opriți tratamentul – la 1 din 250 pacienți
    • Micșorare prin fibrozarea peretelui ( pe termen lung ) a vezicii urinare, cu reducerea capacității – la 1 din 250 pacienți

    Așteptări odată ajuns acasă ?

    Veți primi o rețetă cu medicamentele necesare.
    Trebuie să vă spălați întotdeauna mâinile și organele genitale de fiecare dată când urinați în următoarele zile.
    Nu trebuie să faceți sex timp de cel puțin 24 de ore după tratament, deoarece este posibil să vă simțiți destul de neconfortabil.
    Nu există niciun risc de contaminare cu medicamente odată ajuns acasă.
    Dacă sunteți fumător, ar trebui să încercați să renunțați la fumat deoarece fumatul poate favoriza evoluția cancerului vezicii urinare.

    Informații referitoare la procedură

    Înaintea procedurii, comunicați echipei medicale dacă aveți:
    -un corp străin implantat (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -o rețetă regulată pentru un anticoagulant – medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Înainte de a merge acasă

    Vă vom sfătui in privința lucrurilor de care trebuie să vă feriți odată ajuns acasă.

    Fumatul :
    Deoarece veți fi supus unui anestezic local, oprirea fumatului nu va avea niciun efect asupra acestei proceduri .
    In general fumatul poate provoca cancerul tractului urinar sau reapariția altor cancere așa că vă sfătuim ferm să renunțați la fumat.

    Condusul după intervenție :
    Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală.

    UROCLINIC Craiova

  • Cistoscopie flexibila

    Cistoscopie flexibilă

    Puncte cheie :

    Cistoscopia flexibilă este o procedură de diagnostic pentru examinarea interiorului vezicii urinare.
    Este de obicei efectuată în ambulatoriu, sub anestezie locală.
    Arsura ușoară la urinare este frecventă după intervenție; reacțiile adverse sunt rare.

    Ce implică intervenția ?

    Inspecția endoscopică a vezicii urinare și a uretrei sub anestezie locală.
    De asemenea, putem lua probe pentru biopsie , putem elimina un stent din ureter (tubul dintre rinichi și vezică) și putem injecta Botox în peretele vezicii urinare folosind această tehnică.

    Alternativele intervenției ?

    Cistoscopia rigidă sub anestezie generală/spinală – urologul vă va sfătui dacă este necesar

    Ce se întamplă in ziua intervenției ?

    Urologul (sau un membru al echipei medicale) vă va examina pe scurt istoricul și medicația și vă va cere consimțământul.

    Detaliile intervenției

    De obicei, efectuăm procedura sub anestezic local.
    Este posibil să vă dăm antibiotic înaintea procedurii, după ce ați fost testat impotriva alergiilor
    Aplicăm anestezic local în uretră și îl lăsăm să acționeze pentru câteva minute; acest lucru va face ca cistoscopul să fie introdus mai ușor , fără disconfort.
    Introducem cistoscopul (telescopul) flexibil în uretră și apoi în vezica urinară.
    La bărbați, trecerea telescopului prin uretra prostatică (porțiunea posterioară a uretrei) poate fi dureroasă dar starea de disconfort durează doar câteva secunde.
    Odată ce telescopul este poziționat, introducem treptat apă sterilă în vezică pentru a putea inspecta interiorul vezicii urinare.
    O asistentă medicală va fi prezentă pe tot parcursul procedurii.
    Scoatem endocopul după ce am terminat examinarea.
    Procedura nu durează, de obicei, mai mult de câteva minute; pe parcursul procedurii pacientul poate vedea pe un monitor aceleași imagini pe care le analizează și urologul care face examinarea.
    Veți putea să urinați, să vă spălați și să vă îmbrăcați după procedură.
    Medicul vă va explica rezultatele.
    Procedura se efectuează, în mod obișnuit, în ambulatoriu, astfel încât puteți merge acasă imediat după aceea .

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Arsura ușoară sau sângerarea la urinare pentru o perioadă scurtă de timp după intervenție – toti pacienții.
    • Infecții urinare ce necesită tratament cu antibiotice –i 1 din 10 pacienți

    Care este riscul infectiilor intraspitalicesti ?

    Riscul de a obține o infecție în spital este de aproximativ 8 din 100 (8%) incluzând infecții MRSA si infecții intestinale .
    Procentul este mai mare cu cât avem un grup de pacienți cu risc mare de infecții care au avut :
    -tuburi de dren pe o perioada indelungata (catetere)
    -internări multiple si prelungite in spital.

    Asteptări odată ajuns acasă ?

    Veți avea unele arsuri și sângerări în primele zile, atunci când veți urina.
    Trebuie să beți de două ori mai multe lichide decât în mod normal în primele 24-48 de ore pentru a vă hidrata.
    Dacă aveți febră, durere severă la urinare, incapacitatea de a urina sau se agravează sângerările, trebuie să vă adresați imediat medicului dumneavoastră.
    Veți primi o rețetă cu medicamentele necesare.
    Veți fi programat pentru o consultație ulterioară dacă urologul consideră necesar acest lucru.

    Informații referitoare la intervenția chirurgicală ?

    Înaintea intervenției anunțați cadrele medicale dacă aveți:
    -implantat un corp strain (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -o rețetă regulată pentru un anticoagulant – un medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină cardiacă, clopidogrel, trombostop, plavix, rivaroxaban sau dabigatran);
    -o infecție prezentă sau anterioară
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Înainte de a merge acasă

    -asigurați-vă că ați înteles intervenția chirurgicală
    -asigurați-vă că totul a decurs conform planului
    -anunțați cadrele medicale dacă aveți o stare de disconfort
    -intrebați ce anume puteți face si ce nu puteți face acasă
    -asigurați-vă că stiți ce va urma si intrebați când aveți voie să vă intoarceți la activitățile cotidiene

    Fumatul :
    Deoarece veți fi supus unui anestezic local, oprirea fumatului nu va avea niciun efect asupra acestei proceduri.
    In general, fumatul poate, totuși, provoca cancerul tractului urinar, așa că vă sfătuim să renunțați la fumat.

    Condusul dupa intervenție :
    Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală.

    UROCLINIC Craiova

  • Incizia colului vezical

    Incizia colului vezical

    Puncte cheie :

    Reprezintă o incizie de-a lungul colului vezical folosind un „vârf” electric care trece printr-un endosocop introdus de-a lungul uretrei.
    Veți avea un cateter vezical (sondă uretro-vezicală) pentru a drena urina pe o durată de minim 24 h de la operație.
    Este foarte eficientă pentru îmbunătățirea simptomelor (atunci când este corect indicată )și pentru a evita obstrucția vezicii urinare.
    Poate afecta ejacularea – 4 din 10 bărbați supuși acestei proceduri vor avea ejaculare retrogradă.

    Ce presupune procedura :

    Incizia colului vezicii urinare pentru a vă permite o urinare mai facilă și un jet urinar mai bun.

    Variante alternative :
    1.Medicamente pentru îmbunătățirea fluxului urinar; de exemplu Tamsulosin, Doxazosin, Terazosin.
    2. Incizia colului vezicii urinare folosind laserul.
    3. Rezecție transuretrală a prostatei (TURP).

    Ce se întâmplă in ziua intervenției ?

    Urologul dumneavoastră (sau un membru al echipei) va examina istoricul și medicamentele dumneavoastră și o sa vă explice din nou în ce constă operația, pentru a obține consimțământul dumneavoastră.

    Un medic anestezist va discuta cu dumneavoastră despre alegerea unui anestezic general sau a unei anestezii spinale. Medicul anestezist va discuta, de asemenea, despre ameliorarea durerii după procedură .

    Detaliile intervenției :

    În mod normal, folosim fie un anestezic general (unde dormiți) fie o anestezie spinală ( nu puteți simți nimic de la talie în jos).
    De obicei, se face o injecție cu antibiotice înainte de procedură, după ce ați fost verificat pentru eventuale alergii.
    Introducem un endoscop prin uretră în vezică pentru a verifica dacă nu există alte probleme în vezica urinară. Cu alte cuvinte, procedura începe întotdeauna cu o cistoscopie.
    Folosim un „vârf” electric pentru a tăia colul vezicii urinare.
    Ocazional,este posibil să considerăm necesar să îndepărtăm si țesut prostatic.
    La finalul intervenției introducem un cateter in vezică.
    În mod normal, folosim irigarea vezicii urinare prin cateter (sonda uretro-vezicală) pentru a elimina sângele care ar putea forma cheaguri ăn interiorul vezicii urinare.
    În medie, procedura durează 30 de minute.
    Vă puteți aștepta să aveți nevoie de supraveghere până la 24-48 de ore.

    De obicei, eliminăm cateterul vezicii urinare după o noapte.

    S-ar putea să aveți un disconfort datorat prezenței sondei urinare. Calmantele sau injecțiile pot ajuta în acest sens, dar, de obicei, simptomele se îmbunătățesc în câteva zile.
    Sângele poate fi prezent în urină timp de 24 până la 48 de ore după îndepărtarea cateterului. Rareori se poate întâmpla ca pacientul să nu poată urina. Dacă se întâmplă acest lucru, introducem un alt cateter pe care il scoatem după alte 48 de ore.

    Există complicații/efecte secundare ?

    Posibilele efecte secundare și riscul de apariție a acestora sunt prezentate mai jos.

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Arsură temporară ușoară, sângerare și urinare frecventă – aproape toți pacienții
    • Infecții ale tractului urinar care necesită tratament cu antibiotice – la 1 din 10 pacienți
    • Ejaculare retrogradă (lichidul seminal ajunge în vezica urinară) – la 4 din 10 pacienți
    • Simptomatologie neameliorată după procedură – la 1 din 100 pacienți
    • Probleme provocate de anestezic sau probleme cardiovasculare care necesită îngrijire adecvată (inclusiv infecții toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct miocardic) – la 1 din 250 pacienți (anestezistul poate estima un risc individual ).
    • Leziuni ale uretrei cauzând formarea cicatricilor la distanță – la 1 din 250 pacienți.

    Care este riscul infecțiilor intraspitalicești ?

    Riscul de a obține o infecție în spital este de aproximativ 8 din 100 (8%).
    Această cifră este mai mare dacă sunteți într-un grup „cu risc ridicat” de pacienți, cum ar fi pacienții care au avut:
    -tuburi de dren pe termen lung(catetere)
    -perioade lungi de spitalizare
    -multiple internari

    La ce mă pot aștepta odată ajuns acasă ?

    Vi se vor oferi sfaturi/indicații despre recuperarea la domiciliu.

    Vi se va da o copie a rezumatului intervenției.
    Veți primi o rețetă cu medicamentele necesare.
    Trebuie să beți de două ori mai multe lichide decât în mod normal în primele 24-48 de ore, pentru a reduce riscul infecțiilor.
    Vă puteți întoarce la serviciu după aproximatix 2-3 zile.
    1 pacient din 5 (20%) suferă o sângerare ușoară la 10 până la 14 zile după ce a ajuns acasă. Dacă se întâmplă acest lucru, ar trebui să creșteți consumul de lichide. Dacă nu se soluționează, trebuie să vă adresați medicului.
    Dacă aveți febră, durere severă la urinare, agravarea sângerărilor, cheaguri de sânge în urină sau imposibilitatea de a urina, trebuie să vă adresați imediat medicului dumneavoastră; manifestările de mai sus pot necesita internare de urgență.

    Informații generale despre intervenția chirurgicală

    Înaintea procedurii comunicați echipei medicale dacă aveți:
    -un corp străin implantat (stent, proteză de articulație, stimulator cardiac, valvă cardiacă, grefă vasculară)
    -o rețeta regulată pentru un anticoagulant – medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere .

    Înainte de a pleca acasă vă vom spune cum a decurs intervenția și ce ar trebui să faceți

    -Asigurați-vă ca ați înțeles ce vi s-a intamplat.
    -Întrebați chirurgul dacă totul a mers așa cum a fost planificat.
    -Informați personalul dacă aveți vreun disconfort.
    -Întrebați ce puteți (și ce nu puteți face) acasă.
    -Asigurați-vă că știți ce se întâmplă în continuare.
    -Întrebați când vă puteți întoarce la activități normale.
    -Vă vom oferi sfaturi cu privire la ce să aveți grijă când ajungeți acasă. Chirurgul sau asistenta medicală vă vor oferi detalii despre persoana pe care o veți contacta in caz de probleme .

    Fumatul
    În mod ideal, am prefera să renunțați la fumat înainte de orice procedură.
    Fumatul poate agrava unele boli urologice și poate crea complicații după intervenție .

    UROCLINIC Craiova

  • Litotriția endoscopica

    Cistoscopie si eliminarea calculilor vezicali – Litotriția endoscopica

    Puncte cheie :

    -Calculii vezicali pot fi eliminați, de obicei, folosind un endoscop ce pătrunde în vezică prin uretră
    -Calculul poate fi eliminat ușor dacă este mic sau, dacă este mare, se fragmentează cu laserul sau un dispozitiv mecanic special.
    -Probabilitatea de a reuși eliminarea calculilor printr-o singura intervenție este foarte ridicat .
    -Foarte probabil veți avea un cateter in vezica urinară pentru 1-2 zile după intervenție

    Ce implică procedura ?

    -Litolapaxia implică zdrobirea sau dezintegrarea pietrelor din vezica urinară folosind dispozitive mecanice de fragmentare sau un generator laser
    -Odată ce piatra a fost spartă, fragmentele mici rezultate pot fi îndepărtate prin aspirație

    Alternative intervenției ?

    – Operație deschisă (clasică) – tăierea peretelui abdominal și deschiderea vezicii urinare pentru a îndepărta calculul

    Ce se întamplă in ziua intervenției ?
    • Urologul dvs. (sau un membru al echipei lor) vă va examina pe scurt istoricul și medicatia, va discuta din nou cu dvs. despre intervenție si vă va cere consimțământul.
    • Medicul anestezist vă va vorbi despre opțiunile unui anestezic general sau anestezic spinal. Anestezistul vă va vorbi de asemenea, despre ameliorarea durerii după intervenție .
    • Vi se va efectua o injecție cu heparină pentru subțierea sângelui . Aceasta ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge și, consecutiv, trecerea lor în plămâni.
    • Echipa medicală va decide dacă trebuie să continuați aceste acțiuni după ce vă întoarceți acasă.

    Detalii despre intervenție

    -Folosim fie un anestezic general ( veți fi adormit), fie un anestezic spinal (unde nu veți simți nimic de la talie în jos)
    -De obicei, facem o injecție cu antibiotice înainte de procedură, după ce ați fost testat impotriva alergiilor
    -plasăm un telescop în vezică, prin uretră, pentru a inspecta uretra și interiorul vezicii
    -eliminăm pietrele mici pe teaca endoscopului
    -fragmentăm pietrele mai mari folosind un laser sau un dispozitiv mecanic
    -Fragmentele de piatră sunt apoi îndepărtate utilizând o aspirație simplă
    -De obicei, introducem un cateter vezical care se îndepărtează după una , două sau trei zile
    -Procedura poate dura între 30 și 60 de minute

    Există complicații/efecte secundare ?

    Unele sunt limitate sau reversibile si altele nu .
    Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Arsură usoară la urinare o scurtă perioadă de timp dupa intervenție – Aproximativ toți pacienții
    • Infecții ale vezicii urinare care necesită tratament antibiotic – la 1-2 din 10 pacienți
    • Sângerare pentru cateva zile in urma intervenției – la 1 din 50 pacienți
    • Imposibilitatea eliminării tuturor calculilor (sau fragmentelor ) – la 1 din 50 pacienți
    • Probleme anestezice sau cardiovasculare care necesită îngrijire intensă (inclusiv infectii toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct miocardic și deces) – la 1 din 250 pacienți (anestezistul poate estima un risc individual, în urma consultului preanestezic)
    • Leziuni ale uretrei rezultând in procesul cicatrizarii care pot necesita o eventuală intervenție – la 1 din 100 pacienți
    • Perforația vezicii urinare care necesită explorare și reparare chirurgicală – la 1 din 250 pacienti

    Care este riscul infectiilor intraspitalicesti ?

    Riscul infectiilor intraspitalicesti este de 8% . Acest procent include infecția intestinală si MRSA . Procentul va crește la pacienții cu risc ridicat care au avut :
    • tuburi de dren pentru o lunga perioada
    • internări de lungă durată
    • multiple internări

    Asteptări odată ajuns acasă ?

    -Vi se vor oferi sfaturi despre recuperarea la domiciliu
    -Vi se va da o copie a rezumatului intervenției cu care va trebuie să mergeți la medicul de familie
    -Vi se va elibera o rețetă cu medicamentele necesare
    -Trebuie să beți de două ori mai multe lichide decât în mod normal în primele 24-48 de ore, pentru a reduce riscul de infecție
    -Urinarea poate fi dureroasă la început si urina poate fi ușor sanguinolenta; acest lucru ar trebui să rezolve în câteva zile
    -Vă puteți întoarce la serviciu atunci când vă simțiți suficient de confortabil și când medicul dumneavoastră este mulțumit de progresul făcut.
    -Dacă prezentați febră, frecvență crescută a urinărilor, durere severă la urinare, imposibilitatea de a urina sau agravarea sângerărilor, trebuie să vă adresați imediat medicului dumneavoastră
    -În mod normal, va fi făcută o programare în ambulatoriu pentru a vă controla până la șase săptămâni după această procedură

    Informații generale despre procedurile chirurgicale

    Înaintea procedurii comunicati echipei medicale daca aveți:
    -Un corp străin implantat (stent,proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -O rețetă regulată pentru un agent de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Înainte de a merge acasă :
    -asigurați-vă că ați înteles ce a însemnat intervenția
    -intrebați chirurgul dacă totul a decurs conform planului
    -anunțați cadrele medicale dacă aveți vreun disconfort
    -asigurați-vă că stiți ce va urma si când vă veți putea întoarce la vechile activități

    Fumatul :
    – este de dorit să vă opriți din fumat înaintea oricărei intervenții
    -Fumatul poate agrava unele afecțiuni urologice și va crea complicații după o intervenție chirurgicală
    Condusul :
    -Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală .

    UROCLINIC Craiova