• Prostatectomia radicală asistată robotic

    Prostatectomia radicală asistată robotic

    Prostatectomia radicală asistată robotic (Robot-assisted Radical Prostatectomy)

    Puncte cheie

    • Această procedură are ca scop îndepărtarea completă a prostatei și veziculelor seminale încercând în același timp să păstreze structurile necesare pentru menținerea continenței urinare – cu alte cuvinte, să asigure un bun control al urinărilor.
    • Se folosesc instrumente foarte mici, robotizate, care permit operații precise prin mici incizii (asemănător celor de la operațiile laparoscopice) plasate în abdomenul inferior.
    • Instrumentele sunt în totalitate sub controlul chirurgului iar robotul pur și simplu imită și ajută mișcările chirurgului facându-le mai precise.

    Ce presupune această procedură?

    Această procedură presupune îndepărtarea foarte precisă a întregii glande prostatice, a veziculelor seminale și, uneori, a ganglionilor limfatici precum și  legareavaselor deferente.

    Robot-assisted Radical Prostatectomy - Prostatectomia radicala asistata robotic - UroClinic Craiova

    Obiectivele procedurii care se adresează bărbaților cu cancer limitat la prostată sunt:

    • săvindece boala – prin îndepărtarea completă a prostatei și a tumorii din interiorul acesteia;
    • să scadă nivelul PSA (antigenul prostatic specific) din sânge sub 0,1 ng /ml;
    • să reducă sau să elimine necesitatea oricărui tratament suplimentar (de exemplu, radioterapie sau tratament hormonal);
    • să păstreze continențaşi, dacă este posibil și adecvat, să păstreze structurile nervoase responsabile de erecție.

    Chirurgia robotică folosește mini-instrumente sofisticate care sunt în totalitate sub controlul chirurgului. Robotul imită și ajută mișcările chirurgului și nu face operația. Această tehnică este acum utilizată pe scară largă datorită gradului său ridicat de precizie chirurgicală și pentru că recuperarea este mult mai rapidă decât în ​​cazul unei intervenții chirurgicale deschise. Chirurgul dumneavoastră va încerca să păstreze fibrele musculare și nervii care controlează continența.

    Structurile nervoase responsabile de erecție se află foarte aproape de prostată. Dacă erecțiile dumneavoastră au fost normale înainte deprocedură și este posibilă conservarea structurilor nervoase implicate (”nerve sparring prostatectomy” – prostatectomie cu conservarea structurilor nervoase ) după operație erecțiile se vot păstra. Acest tip de intervenție poate avea mare succes în menținerea erecțiilor după procedură deși poate dura ceva timp – până la 12 luni –  pentru a se recupera. Operația poate conseva aceste structuri nervoase doar dacă cancerul nu a ajuns în stratul în care se găsesc ele.

    Care sunt alternativele de tratament  pentru cancerul de prostată limitat la organ?

    • Supraveghere activă – fără tratament activ dar cu monitorizare atentă anivelurilor de PSA, cu biopsii repetate și intervenții ulterioare dacă există dovezi clare de progresie a cancerului
    • Prostatectomie radicală retropubiană deschisă – efectuată prin chirurgie clasică, printr-o incizie în abdomenul inferior
    • Prostatectomie radicală laparoscopică
    • Radioterapieexternă
    • Brahiterapie – implantarea semințelor radioactivesub control ecografic în interiorul prostatei
    • Ultrasunete focalizate de mare intensitate (HIFU)
    • Crioterapie

    Ce se întâmplă în ziua procedurii?

    Urologul dumneavoastră (sau un membru al echipei) va revizui pe scurt istoricul și tratamentul și va discuta din nou despre intervenția chirurgicală cu dvs. pentru a confirma consimțământul dumneavoastră.

    Un medic anestezist vă va vedea pentru a discuta opțiunile din acest punct de vedere. Medicul anestezist va discuta cu dumneavoastră, de asemenea, ameliorarea durerii după procedură. Pentru prevenirea accidentelor trombo-mebolice este util să purtați o pereche de ciorapi cu compresie și, postoperator, veți face o injecție cu heparină. Acestea ajută la prevenirea formării de cheaguri sanguine în venele duneavoastră. După externarea din spital, pentru majoritatea pacienților, se prescriu injecții cu heparină timp de 28 de zile, cu excepția cazului în care acestea sunt contraindicate.

    Poate fi necesară o clismă înainte de operație.

    Detalii despre procedură

    • in mod normal procedura se efectuează sub anestezie generală
    • după o prealabilă testare – astfel încât să eliminăm riscul unei reacții alergice – veți primi o injecție cu antibiotice înainte de procedură
    • se fac cinci sau șase mici incizii în abdomen( vezi imaginea) prin care urmează să se introducă instrumentele robotizate. Robot-assisted Radical Prostatectomy 02
    • aceste instrumente permit chirurgului să elibereze(să separe/ să disece) prostata de vezica urinară si de uretră pentru a putea fi îndepărtată, conservând în acelaşi timp muşchii şi nervii care controlează continența și încercând să păstreze structurile nervoase care controlează erecția
    • apoi se unește (anstomozează) uretra cu vezica urinară folosind fire de material resorbabil
    • folosim un anestezic local aplicat pe micile incizii pentru a minimiza disconfortul după trezire
    • toate inciziile sunt închise cu 1-2 fire
    • veți avea un cateter (o sondă) în vezică pentru a drena urina în timp ce se vindecă anastomoza dintre vezica urinară si uretră
    • Procedura durează de obicei până la trei ore.

    După procedură este posibil să aveți niște umflături ale feței pentru o zi sau două (pentru că în timpul  intervenției chirurgicale a fost menținută o poziție cu ”capul în jos”). Este posibil să simțiți niște dureri de umăr și balonare până când intestinul începe să funcționeze din nou (în mod normal, după 24 ore). Majoritatea pacienților pot pleca acasă după o zi sau două.

    [su_youtube url=”https://www.youtube.com/watch?v=HK-bW-I0EIU” width=”600″ height=”400″ responsive=”yes” autoplay=”no” mute=”no” class=””]

    Există efecte secundare?

    Posibilele efecte secundare și riscul dumneavoastră de a le avea sunt prezentate mai jos. Unele sunt autolimitante sau reversibile în timp ce altele nu. Nu am enumerat reacții adverse foarte rare (care apar la mai puțin de 1 din 250 de pacienți). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient.

    • În timpul orgasmului nu se elimină spermă prin uretră. Acest fenomen se întîmplă la toți pacienții care suferă o astfel de intervenție și nu poate fi evitat.
    • Există o probabilitate mare de disfuncție erectilă (impotență) dacă operația care conservă structurile nervoase ”(nerve sparring”) nu este posibilă sau afectarea structurilor nervoase implicate în erecție este inevitabilă.
    • Incontinență urinară ușoară care poate persistă mai mult de un an și necesită tampoane de siguranță (dar nu o intervenție chirurgicală corectivă) – între 1 din 5 și 1 din 10 pacienti (10 până la 20%)
    • Incontinență urinară severă care poate fi temporară și necesită tampoane; poate fi necesară o operație suplimentară dacă incontinența este semnificativă și durează mai mult de 1an (de exemplu, un sfincter urinar artificial sau un sling uretral) Între 1 din 20 și 1 din 33 de pacienți (3la 5%).
    • Teste patologice care arată prezența cancerului în afara sau la marginea prostatei (margini pozitive) care necesită urmărire și posibil tratament suplimentar Între 1 din 10 și 1 din 50 de pacienți
    • Tratamente suplimentar cu hormoni, radioterapie sau chimioterapie – pot fi necesare la o dată ulterioară dacă testul dvs. de sânge pentru PSA încă arată prezența de celule tumorale Între 1 din 10 și1 din 50 de pacienți
    • Scurgeri de urină din anastomoza între vezica urinară si uretră pot conduce la intarzierea externării sau necesită menținerea un timp mai lung a cateterului Între 1 din 10 și 1 din 50 de pacienți
    • Sângerare care necesită transfuzii sau reintervenție cu scop de hemostază Între 1 din 10 și1 din 50 de pacienți
    • Durere, infecție sau hernie la oricare dintre incizii Între 1 din 10 și1 din 50 de pacienti
    • Colecția de lichid limfatic (limfocel) – dacă ganglionii limfatici au fost îndepărtați sau biopsiați în timpul chirurgiei Între 1 din 10 și1 din 50 de pacienti
    • Probleme anestezice sau cardiovasculare eventual necesitând internare la terapie intensivă (inclusiv infecție toracică, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, sindrom compartimental, atac de cord)Între 1 din 50 și 1 din 250 de pacienți. Anestezistul dumneavoastră, în cursul discuției anterioare intervenției, vă poate estima riscul individual.
    • Nevoia de conversie la operație deschisă din cauza dificultăților sau complicațiilor intraoperatorii 1 din 100 de pacienti(1%)
    • Probleme cu ochii sau amorțeală și slăbiciune din cauza compresiei nervoase cauzate de menținerea poziției cu „capul în jos” (Trendelenburg) în timpul intervenției chirurgicale Între 1 din 50 și1 din 250 de pacienți
    • Lezarea recunoscută sau nerecunoscută intraoperator a intestinului (intestinul subțire sau gros) care necesită colostomie temporară pentru a permite vindecarea Între 1 din 200și 1 din 250 pacientii

    Care este riscul meu de infecție dobândită în spital?

    Riscul dumneavoastră de a dobândi o infecție în spital este între 4 și 6%; aceasta include  MRSA sau o infecție intestinală cu Clostridium difficile. Această cifră este mai mare dacă vă aflați într-un grup de pacienți cu „risc ridicat”, cum ar fi pacienții care au avut:

    • tuburi de drenaj pe termen lung (de exemplu, catetere);
    • spitalizare îndelungată
    • internari multiple în spital

    La ce mă pot aștepta când ajung acasă?

    • veţi avea unele umflături şi vânătăi ale inciziilor care pot dura câteva zile
    • pot trece câteva zile înainte de normalizarea tranzitului intestinal
    • este posibil să fiți externat cu un cateter în vezică; dacă aveți un cateter, vă vom arăta cum să îl gestionați acasă
    • vi se vor da sfaturi cu privire la recuperarea dumneavoastră la domiciliu
    • vi se va oferi o copie a biletului de externare
    • veți primi o rețetă cu tratamentul de urmat la domiciliu
    • se va face o programare a unei consultații de controlși pentru scoaterea cateterului
    • odată ce v-a fost scos cateterul, ar trebui să începeți să faceți exerciții pentru tonusul musculaturii pelvine
    • vom discuta despre analiza microscopică a prostatei dumneavoastră într-o întâlnirea echipei disciplinare (Comisia de Oncologie-Urologie).
    • vom aranja ca dvs. să aveți prima dozare a PSA la 6-8săptămâni după procedură

    Înainte de procedura dumneavoastră

    Vă rugăm să spuneți unui membru al echipei medicale dacă aveți:

    • un corp străin implantat (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, valvă cardiacă, grefa de vas de sânge);
    • rețetă regulată pentru un agent antiagregant sau anticoagulant (de subțiere a sângelui) – de exemplu, warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, dabigatran;

    Înainte să plecați acasă

    Vă vom spune cum a decurs procedura și ar trebui să:

    • vă asigurați că înțelegeți ceea ce s-a făcut;
    • întrebați chirurgul dacă totul a decurs conform planului;
    • anunțați personalul dacă aveți vreun disconfort;
    • întrebați ce aveți și ce nu aveți voie să faceți acasă;
    • vă asigurați că știți ce se întâmplă în continuare;
    • întrebați când vă puteți întoarce la activitățile normale.

    Veți primi sfaturi despre ce să aveți grijă când ajungeți acasă.

    Fumatul și operația

    În mod ideal, am prefera să renunțați la fumat înainte de orice procedură. Fumatul poate agrava unele afecțiuni urologice și poate crește riscul apariției complicațiilordupă operație.

  • ESWL (Extracorporeal shock wave lithotripsy) – Informatii pentru pacient

    ESWL (Extracorporeal shock wave lithotripsy) –  Informatii pentru pacient

    Puncte cheie

    Litotripsia este o metoda – non invaziva si cu riscuri relative  mici – de tratament a calculilor renali si ureterali. (Ureterul este un conduct subtire prin care urina produsa de rinichi ajunge in vezica urinara).

    Undele de soc intra prin piele si sunt focalizate catre piatra. Pentru localizarea pietrei se folosesc raze Roentgen sau ultrasunete (ecografie)*

    Unele pietre pot fi prea dure si este posibil sa nu se sparga prin ESWL, chiar dupa doua sedinte de tratament.

    Cele mai frecvente efecte nedorite dupa tratament sunt sangerarea si durerea temporara in cursul migrarii (eliminarii) fragmentelor rezultate.

    Ce implica procedura?

    Eliberarea de unde de soc dintr-un dispozitiv lipit de pielea pacientului, unde care sunt focalizate pentru a sparge pietrele din rinichi in fragmente sufficient de mici pentru a putea fi eliminate pe cale naturala; aceasta implica utilizarea de raze X sau ultrasunete pentru a localiza/tinti piatra.

    Care sunt alternativele?

    Exista alternative la ESWL. Alternativele au grade diferite de risc si rate diferite de success, depinzand de dimensiunile si pozitia pietrei.

    .•Chirurgia ureteroscopica – realizata cu un telescop introdus in ureter, sub anestezie, metoda prin care se sparge piatra folosind energie LASER

    •Nefrolitotomia percutanata – Punctie directa de la pielea din regiunea lombara la rinichi; reclama anestezie generala.

    Ce se intampla in ziua procedurii?

    Procedura este realizata de un urolog sau de un tehnician de litotripsie. Veti primi la Uroclinic echipamentul in care veti fi imbracat in timpul procedurii.Vom verifica analizele effectuate inaintea procedurii – urocultura, hemograma,  INR, creatinina. Aveti voie sa mancati o masa usoara in ziua procedurii dar cu 2-4 ore inainte de procedura aveti voie doar sa beti lichide non-carbogazoase (ideal, apa plata)

     Detaliile procedurii

    ESWL Extracorporeal shock wave lithotripsy - Litotripsia - Uroclinic Clinica Urologie-01

    •Uzual, veti primi o doza de antibiotic inaintea procedurii. Aceasta va fi si singura doza de antibiotic necesara.

    •Veti primi si o tableta dintr-un medicament cu efect antialgic

    •veti fi treaz(a) pe toata durata procedurii

    •veti fi pozitionat(a) pe masa de tratament si se va aplica un volum semnificativ de gel pe pielea regiunii lombare pentru a asigura un contact foarte bun cu generatorul de unde de soc.

    •aparatul va fi pornit dupa ce piatra a fost localizata si pozitionata in focarul aparatului si va emite in mod pulsat unde de soc

    •trebuie sa stati cat puteti de nemiscat(a) pe toata durata procedurii

    •fiecare unda de soc creaza o senzatie care se aseamana cu cea produsa de un elastic care loveste pielea; uneori puteti simti un disconfort in profunzime (in rinichi)

    •procedura se poate intrerupe la nevoie si se poate relua dupa o pauza

    •o sedinta poate dura intre 30 si 60 de minute – depinde de dimensiunile si duritatea calculului

    •veti putea pleca acasa imediat dupa procedura dar va trebuie sa fiti precaut(a)

    Exista efecte secundare?       

    Posibilele efecte secundare si riscul de a avea unul sunt enumerate mai jos. Unele sunt auto-limitate si reversibile dar altele nu sunt. Nu sunt amintite in enumerare efectele adverse foarte rare (care apar la mai putin de 1 din 250 de pacienti). Impactul acestor efecte secundare poate varia semnificativ de la un pacient la altul; intrebati medical dumneavoastra curant despre riscurile dumneavoastra individuale.

    Efecte secundare posibile

    Hematurie (care poate dura chiar cateva zile) –  1 din 2 pana la 1 din 10 pacienti

    Durere lombara la pasajul fragmentelor prin ureter –  1 din 2 pana la 1 din 10 pacienti

    Nevoia unei sedinte ulterioare de litotripsie pentru a atinge obiectivul ”fara piatra” – –  1 din 2 pana la 1 din 10 pacienti

    Esecul fragmentarii pietrei (cee ace va conduce la alegerea unui tratament alternativ) –  1 din 2 pana la 1 din 10 pacienti

    Recidiva litiazica in viitor –  1 din 2 pana la 1 din 10 pacienti

    Infectia tractului urinar – 1 din 10 pana la 1 din 50 pacienti

    Leziuni minore ale pielii la locul de intrare a undelor de soc – 1 din 10 pana la 1 din 50 pacienti

    Unele fragmente se pot bloca in ureter (intre rinichi si vezica urinara) situatie care reclama o interventie pentru deblocarea ureterului –  1 din 10 pana la 1 din 50 pacienti

    Infectii severe care reclama tratament antibiotic injectabil sau chiar drenaj al rinichiului prin nefrostomie –  1 din 50 pana la 1 din 250 pacienti

    Leziune renala severa – 1 din 50 pana la 1 din 250 pacienti

    Leziune pancreatica sau pulmonara – 1 din 50 pana la 1 din 250 pacienti

    Care este riscul de a face o infectie asociata actului medical?

    ESWL este o procedura non-invaziva. In plus, procedura se desfasoara in conditii ambulatorii (fara internare) astfel incat riscul de a dobandi o infectie in spital este minim. Totusi, amintim ca, conform cifrelor OMS, riscul de a dobandi o infectie in spital este de 8%; acestea includ MRSA si infectia digestiva cu Clostridium difficile.Acest risc este sim ai inalt daca faceti parte dintr-o grupa de pacienti cu „risc inalt” care au avut:

    -tuburi de drenaj mentinute pentru perioade indelungate

    -cistectomie

    -spitalizare indelungata

    -internari multiple

    La ce sa ma astept cand plec acasa?

    -la plecare, medicul dumneavoastra va va sfatui in legatura cu perioada post-procedura

    -veti primi o fisa cu rezumatul procedurii dumneavoastra

    -daca este necesar, veti primi o reteta cu antibiotic si orice alt medicament de care aveti nevoie

    -este necesat sa beti multe lichide (semnificativ mai multe decat beti de obicei) pentru a reduce riscul de sangerare si de infectie

    -veti avea sange in urina pentru cateva zile

    -veti relua tratamentul cu aspirina sau anticoagulante in momentul in care in urina nu mai sunt urme vizibile de sange

    -puteti lua AINS (ex: diclofenac, ibuprofen); acestea pot fi contraindicate daca aveti astm, ulcer gastric sau alergie la aspirina

    -orice leziune cutanata aparuta dupa procedura va disparea in mod normal in cel mult 7 zile

    -daca faceti febra, aveti durere severa la urinare sau chiar imposibilitatea de a urina, sau sangerare care se intensifica, contactati imediat medical

    -daca aveti durere severa cate nu cedeaza la medicatie, contactati medical currant, UPU sau medical de familie

    -va vom informa care sunt pasii ce urmeaza dupa procedura

    -daca aveti un stent ureteral, veti fi programat(a) pentru scoaterea acestuia

    Informații generale despre procedura

    Înaintea procedurii comunicați echipei medicale dacă aveți:
    -un corp străin implantat (stent, proteză de articulație, stimulator cardiac, valvă cardiacă, grefă vasculară)
    -o rețeta regulată pentru un anticoagulant – medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere .

    Înainte de a pleca acasă vă vom spune cum a decurs intervenția și ce ar trebui să faceți

    -Asigurați-vă ca ați înțeles ce vi s-a intamplat.
    -Întrebați chirurgul dacă totul a mers așa cum a fost planificat.
    -Informați personalul dacă aveți vreun disconfort.
    -Întrebați ce puteți (și ce nu puteți face) acasă.
    -Asigurați-vă că știți ce se întâmplă în continuare.
    -Întrebați când vă puteți întoarce la activități normale.
    -Vă vom oferi sfaturi cu privire la ce să aveți grijă când ajungeți acasă. Chirurgul sau asistenta medicală vă vor oferi detalii despre persoana pe care o veți contacta in caz de probleme .

    Fumatul
    În mod ideal, am prefera să renunțați la fumat înainte de orice procedură.
    Fumatul poate agrava unele boli urologice și poate crea complicații după intervenție .

  • Biopsia prostatica transperineala

    Biopsia transperineală a prostatei sub ghidaj ecografic

    Puncte cheie :

    Biopsia transperineală a prostatei sub ghidaj ecografic (ultrasunete) se face pentru a depista cancerul de prostată
    În prezent nu există un mod mai fiabil decât biopsia pentru verificarea prostatei
    Cele mai frecvente efecte secundare sunt sângerarea și îngreunarea(reducerea) temporară a fluxului de urină; infecțiile sunt rare
    Multe dintre cazurile de cancer de prostată diagnosticate nu pun în pericol viața – așa numite cancere „low risk”; acestea nu necesită tratament activ ci doar o monitorizare atentă .

    Ce implică intervenția ?

    Introducerea unei sonde ecografice speciale în rect pentru a scana prostata.
    Sub ghidaj ecografic (cu ajutorul unei grile speciale ce identifică zonele modificate ale prostatei), biopsiile sunt recoltate din prostată prin perineu (pielea dintre scrot și rect).
    Se prelevă 12 fragmente prostatice – câte 6 fragmente din fiecare lob al glandei.

    Alternativele interventiei ?

    Scanarea RMN – utilizând scanarea RMN multiparametrică avansată, este posibilă detecția tumorilor din prostată într-o fază inițială a bolii.
    Biopsiile transrectale ghidate ecografic (cu ultrasunete) –sunt efectuate, de obicei, sub anestezie locală, cu un ac de biopsie trecut prin sonda cu ultrasunete.

    Ce se întâmplă în ziua intervenției ?

    Urologul (sau un membru al echipei medicale) vă va examina pe scurt istoricul și medicația și vă va cere să semnați consimțământul.
    Un medic anestezist vă va explica opțiunile unui anestezic general sau spinal. Tot medicul anestezist va discuta cu dumneavoastră despre ameliorarea durerii după intervenție.

    Detaliile intervenției

    În mod normal, efectuăm procedura sub anestezie generală dar uneori folosim un anestezic spinal (nu puteți simți nimic de la talie în jos ). Este posibilă și anestezia locală.
    Înaintea procedurii vă vom administra antibiotice per os sau injectabile după o verificare atentă a eventualelor alergii.
    Veți fi așezat în poziție ginecologică pentru a permite chirurgului acces asupra perineului (pielea din spatele scrotului)
    În mod normal, examinăm prostata prin tușeu rectal înainte de a introduce sonda cu ultrasunete.
    Introducem un cateter prin uretră în vezica urinara înainte de procedură; acesta este eliminat în ziua intervenției chirurgicale sau în dimineața următoare.
    Sonda ecografică are o grosime de  aproximativ 1,5 cm și are o lungime de aproximativ 10 cm
    Pentru a lua biopsii din prostată, folosim o grilă specială, astfel încât toate zonele prostatei să fie biopsiate.
    Acele de biopsie sunt ghidate si poziționate utilizând scanarea cu ultrasunete.
    Vom preleva între 6 și 12 probe de biopsie, în funcție de mărimea prostatei; de obicei recoltăm 12 fragmente chiar și din prostatele mici.
    Aplicăm un pansament steril pe perineu.
    Procedura durează 30 – 45 de minute.
    Veți putea merge acasă în aceeași zi.

    Există complicații/efecte secundare? Efecte adverse şi Riscuri:

    • Hematurie de mică amploare (sânge in urină) – până la 10 zile – aproape toți pacienții
    • Hemospermie (sânge în lichidul seminal), care poate dura până la șase săptămâni (acest lucru nu prezintă risc pentru dvs. sau partenerul dvs.) – majoritatea pacienților
    • Echimoze în zona perineală – la 1 din 10 pacienți
    • Disconfort în prostată cauzat de micile sângerări provocate de biopsii  – 1 din 10 pacienți
    • Probleme temporare cu erecțiile – la 1 din 20 pacienți (5%)
    • Incapacitaea de a urina (retenție acută de urină ) – la 1 din 20 pacienți (5%)
    • Hematuria importantă ducând la formarea de cheaguri în vezică, împiedicând urinarea (retenția prin cheaguri) – la 1 din 50 pacienți (2%)
    • Eșecul de a detecta cancerul de prostată – între 1 din 10 până la 1 din 50 pacienți
    • Repetarea probelor biopsice dacă sunt neconcludente – la 1 din 10 la 1 din 50 pacienți
    • Sângerarea în urină necesitând internarea de urgență pentru tratament – la 1 din 100 pacienți (1%)
    • Infecții urinare care necesită tratament cu antibiotic – la 1 din 100 pacienți (1%)
    • Septicemie (infecție în sânge) care necesită internare de urgență pentru tratament – la 1 din 1000 pacienți (0,1%)

    Care este riscul infecțiilor intraspitalicești ?

    Riscul de a lua o infecție în spital este de aproximativ 8 din 100 (8%) incluzând infecții MRSA si infecții intestinale .
    Procentul este cu atât mai mare cu cât avem un grup de pacienți cu risc mare de infecții ; vorbim de pacienți care au avut :
    -tuburi de dren pe o perioadă îndelungată (catetere)
    -internări multiple și prelungite în spital

    Așteptări odată ajuns acasă ?

    -sângerări în urină care vor dura câteva zile , uneori cu prezența cheagurilor
    -recomandăm consum ridicat de lichide pentru a opri sângerarea
    -uneori veți vedea sânge in spermă (până la 6 săptămâni )
    -vi se vor oferi sfaturi despre recuperarea la domiciliu
    -vi se va da o copie a sumarului internării
    -veți primi o rețetă cu medicamentele necesare
    -vom stabili o întâlnire în ambulatoriu pentru a discuta despre rezultatul biopsiei și atitudinea terapeutică în funcție de acesta.

    Informatii referitoare la interventia chirurgicala ?

    Înaintea intervenției anunțați cadrele medicale daca aveți :
    – implantat un corp strain (stent,proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -o rețetă regulată pentru un anticoagulant – un medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină cardiacă, clopidogrel, trombostop, plavix, rivaroxaban sau dabigatran);
    -o infecție prezentă sau în antecedente
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Înainte de a ajunge acasă

    -asigurați-vă că ați înțeles intervenția chirurgicală
    -asigurați-vă că totul a decurs conform planului
    -anunțați cadrele medicale dacă aveți o stare de disconfort
    -întrebați ce anume puteți face si ce nu puteți face acasă
    -asigurați-vă că stiți ce va urma si intrebați când aveți voie să vă întoarceți la activitățile cotidiene
    Fumatul :
    Am prefera să vă opriți din fumat înaintea oricărei intervenții
    Fumatul poate agrava unele afecțiuni urologice și poate crea complicații după intervenția chirurgicală
    Condusul dupa intervenție :
    Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală.

  • Chimioterapia intravezicala

    Instilația intravezicală a medicamentelor citostatice (împotriva cancerului)

    Puncte cheie :

    Aceasta procedură implică introducerea unui cateter (sondă uretro-vezicală) în vezică.
    Aceasta implică, de obicei, tratament săptămânal – timp de 6 săptămâni – urmat de tratamente de întreținere la fiecare 4 săptămâni timp de până la un an.
    Tratamentul reduce probabilitatea de recidivă a tumorilor vezicii urinare.
    Tumorile vezicii urinare pot totuși apărea în timpul sau după tratament, fiind necesare multiple examinări ale vezicii urinare (cistoscopii).

    Ce implică procedura ?

    Instilarea unui medicament citostatic (de obicei Mitomicina C sau Epirubicina) în vezica urinară, printr-un cateter , ca tratament al unor tumori vezicale care nu infiltrează întreaga grosime a peretelui vezical

    Alternativele intervenției ?

    Imunoterapia intravezicală – instilarea BCG în vezica urinară
    Îndepărtarea chirurgicală a vezicii urinare (cistectomia radicală) – însoțită sau nu de reconstrucția vezicii urinare

    Ce se intamplă in ziua intervenției ?

    Vi se va cere să faceți un examen sumar de urină. Dacă este suspectată o infecție, vom trimite un eșantion la laborator și, în funcție de simptome, procedura poate fi amânată timp in care veti urma un tratament cu antibiotice.
    Dacă rezultatul sumarului de urină este bun, urologul (sau un membru al echipei medicale) vă va examina pe scurt istoricul și medicația și vă va cere să semnați consimțământul.

    Detaliile intervenției

    Curățăm zona organelor genitale cu o soluție antiseptică si introducem un gel antiseptic, care conține și anestezic local, in uretră .
    Introducem un cateter subțire în vezica urinară.
    Introducem un volum mic de soluție din medicamentul citostatic (anti-cancer) în vezica urinară prin cateter.
    Scoatem cateterul.
    Vă cerem să încercați să nu urinați pentru următoarea oră, pentru a permite medicamentului să intre în contact cu întreaga mucoasă a vezicii urinare.
    La prima vizită, vă ținem, in mod normal, în clinică până când urinați, dar la instilațiile următoare puteți pleca acasă.
    Nu există riscul de contaminarea membrilor familiei cu medicamente anti-cancer când ajungeți acasă.
    Trebuie să consumați o cantitate mare de lichide ( 2-3 litri) în primele zile ale tratamentului.
    De obicei, repetăm procedura în fiecare săptămână pâna la 6-12 săptămâni.
    Personalul vă va sfătui cu privire la necesitatea unor tratamente suplimentare de întreținere.

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Un anumit grad de disconfort al vezicii urinare după tratament – la 1 din 10 pacienți
    • Simptome asemănătoare gripei, care pot continua timp de două sau trei zile – la 1 din 10 pacienți
    • Decolorarea urinei – la 1 din 10 pacienți
    • Hematurie (sânge in urină) – la 1 din 10 pacienți
    • Reziduuri in urină – la 1 din 10 pacienți
    • O erupție cutanată – la 1 din 50 pacienți
    • Neîndeplinirea scopului tratamentului din cauza disconfortului vezicii urinare (pacientul nu reține cistostaticul în vezică suficient timp după instilație) – la 1 din 50 pacienți
    • Infecție in urină – la 1 din 50 pacienți
    • Strictură (îngustarea) uretrei după utilizarea repetată a unui cateter – la 1 din 50 pacienți
    • Durere severă la instilare care persistă după ce v-ați golit vezica – la 1 din 250 pacienți
    • O reacție alergică la medicamentul instilat, ceea ce înseamnă că trebuie să opriți tratamentul – la 1 din 250 pacienți
    • Micșorare prin fibrozarea peretelui ( pe termen lung ) a vezicii urinare, cu reducerea capacității – la 1 din 250 pacienți

    Așteptări odată ajuns acasă ?

    Veți primi o rețetă cu medicamentele necesare.
    Trebuie să vă spălați întotdeauna mâinile și organele genitale de fiecare dată când urinați în următoarele zile.
    Nu trebuie să faceți sex timp de cel puțin 24 de ore după tratament, deoarece este posibil să vă simțiți destul de neconfortabil.
    Nu există niciun risc de contaminare cu medicamente odată ajuns acasă.
    Dacă sunteți fumător, ar trebui să încercați să renunțați la fumat deoarece fumatul poate favoriza evoluția cancerului vezicii urinare.

    Informații referitoare la procedură

    Înaintea procedurii, comunicați echipei medicale dacă aveți:
    -un corp străin implantat (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -o rețetă regulată pentru un anticoagulant – medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Înainte de a merge acasă

    Vă vom sfătui in privința lucrurilor de care trebuie să vă feriți odată ajuns acasă.

    Fumatul :
    Deoarece veți fi supus unui anestezic local, oprirea fumatului nu va avea niciun efect asupra acestei proceduri .
    In general fumatul poate provoca cancerul tractului urinar sau reapariția altor cancere așa că vă sfătuim ferm să renunțați la fumat.

    Condusul după intervenție :
    Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală.

  • Cistoscopie flexibila

    Cistoscopie flexibilă

    Puncte cheie :

    Cistoscopia flexibilă este o procedură de diagnostic pentru examinarea interiorului vezicii urinare.
    Este de obicei efectuată în ambulatoriu, sub anestezie locală.
    Arsura ușoară la urinare este frecventă după intervenție; reacțiile adverse sunt rare.

    Ce implică intervenția ?

    Inspecția endoscopică a vezicii urinare și a uretrei sub anestezie locală.
    De asemenea, putem lua probe pentru biopsie , putem elimina un stent din ureter (tubul dintre rinichi și vezică) și putem injecta Botox în peretele vezicii urinare folosind această tehnică.

    Alternativele intervenției ?

    Cistoscopia rigidă sub anestezie generală/spinală – urologul vă va sfătui dacă este necesar

    Ce se întamplă in ziua intervenției ?

    Urologul (sau un membru al echipei medicale) vă va examina pe scurt istoricul și medicația și vă va cere consimțământul.

    Detaliile intervenției

    De obicei, efectuăm procedura sub anestezic local.
    Este posibil să vă dăm antibiotic înaintea procedurii, după ce ați fost testat impotriva alergiilor
    Aplicăm anestezic local în uretră și îl lăsăm să acționeze pentru câteva minute; acest lucru va face ca cistoscopul să fie introdus mai ușor , fără disconfort.
    Introducem cistoscopul (telescopul) flexibil în uretră și apoi în vezica urinară.
    La bărbați, trecerea telescopului prin uretra prostatică (porțiunea posterioară a uretrei) poate fi dureroasă dar starea de disconfort durează doar câteva secunde.
    Odată ce telescopul este poziționat, introducem treptat apă sterilă în vezică pentru a putea inspecta interiorul vezicii urinare.
    O asistentă medicală va fi prezentă pe tot parcursul procedurii.
    Scoatem endocopul după ce am terminat examinarea.
    Procedura nu durează, de obicei, mai mult de câteva minute; pe parcursul procedurii pacientul poate vedea pe un monitor aceleași imagini pe care le analizează și urologul care face examinarea.
    Veți putea să urinați, să vă spălați și să vă îmbrăcați după procedură.
    Medicul vă va explica rezultatele.
    Procedura se efectuează, în mod obișnuit, în ambulatoriu, astfel încât puteți merge acasă imediat după aceea .

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Arsura ușoară sau sângerarea la urinare pentru o perioadă scurtă de timp după intervenție – toti pacienții.
    • Infecții urinare ce necesită tratament cu antibiotice –i 1 din 10 pacienți

    Care este riscul infectiilor intraspitalicesti ?

    Riscul de a obține o infecție în spital este de aproximativ 8 din 100 (8%) incluzând infecții MRSA si infecții intestinale .
    Procentul este mai mare cu cât avem un grup de pacienți cu risc mare de infecții care au avut :
    -tuburi de dren pe o perioada indelungata (catetere)
    -internări multiple si prelungite in spital.

    Asteptări odată ajuns acasă ?

    Veți avea unele arsuri și sângerări în primele zile, atunci când veți urina.
    Trebuie să beți de două ori mai multe lichide decât în mod normal în primele 24-48 de ore pentru a vă hidrata.
    Dacă aveți febră, durere severă la urinare, incapacitatea de a urina sau se agravează sângerările, trebuie să vă adresați imediat medicului dumneavoastră.
    Veți primi o rețetă cu medicamentele necesare.
    Veți fi programat pentru o consultație ulterioară dacă urologul consideră necesar acest lucru.

    Informații referitoare la intervenția chirurgicală ?

    Înaintea intervenției anunțați cadrele medicale dacă aveți:
    -implantat un corp strain (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -o rețetă regulată pentru un anticoagulant – un medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină cardiacă, clopidogrel, trombostop, plavix, rivaroxaban sau dabigatran);
    -o infecție prezentă sau anterioară
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Înainte de a merge acasă

    -asigurați-vă că ați înteles intervenția chirurgicală
    -asigurați-vă că totul a decurs conform planului
    -anunțați cadrele medicale dacă aveți o stare de disconfort
    -intrebați ce anume puteți face si ce nu puteți face acasă
    -asigurați-vă că stiți ce va urma si intrebați când aveți voie să vă intoarceți la activitățile cotidiene

    Fumatul :
    Deoarece veți fi supus unui anestezic local, oprirea fumatului nu va avea niciun efect asupra acestei proceduri.
    In general, fumatul poate, totuși, provoca cancerul tractului urinar, așa că vă sfătuim să renunțați la fumat.

    Condusul dupa intervenție :
    Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală.

  • Incizia colului vezical

    Incizia colului vezical

    Puncte cheie :

    Reprezintă o incizie de-a lungul colului vezical folosind un „vârf” electric care trece printr-un endosocop introdus de-a lungul uretrei.
    Veți avea un cateter vezical (sondă uretro-vezicală) pentru a drena urina pe o durată de minim 24 h de la operație.
    Este foarte eficientă pentru îmbunătățirea simptomelor (atunci când este corect indicată )și pentru a evita obstrucția vezicii urinare.
    Poate afecta ejacularea – 4 din 10 bărbați supuși acestei proceduri vor avea ejaculare retrogradă.

    Ce presupune procedura :

    Incizia colului vezicii urinare pentru a vă permite o urinare mai facilă și un jet urinar mai bun.

    Variante alternative :
    1.Medicamente pentru îmbunătățirea fluxului urinar; de exemplu Tamsulosin, Doxazosin, Terazosin.
    2. Incizia colului vezicii urinare folosind laserul.
    3. Rezecție transuretrală a prostatei (TURP).

    Ce se întâmplă in ziua intervenției ?

    Urologul dumneavoastră (sau un membru al echipei) va examina istoricul și medicamentele dumneavoastră și o sa vă explice din nou în ce constă operația, pentru a obține consimțământul dumneavoastră.

    Un medic anestezist va discuta cu dumneavoastră despre alegerea unui anestezic general sau a unei anestezii spinale. Medicul anestezist va discuta, de asemenea, despre ameliorarea durerii după procedură .

    Detaliile intervenției :

    În mod normal, folosim fie un anestezic general (unde dormiți) fie o anestezie spinală ( nu puteți simți nimic de la talie în jos).
    De obicei, se face o injecție cu antibiotice înainte de procedură, după ce ați fost verificat pentru eventuale alergii.
    Introducem un endoscop prin uretră în vezică pentru a verifica dacă nu există alte probleme în vezica urinară. Cu alte cuvinte, procedura începe întotdeauna cu o cistoscopie.
    Folosim un „vârf” electric pentru a tăia colul vezicii urinare.
    Ocazional,este posibil să considerăm necesar să îndepărtăm si țesut prostatic.
    La finalul intervenției introducem un cateter in vezică.
    În mod normal, folosim irigarea vezicii urinare prin cateter (sonda uretro-vezicală) pentru a elimina sângele care ar putea forma cheaguri ăn interiorul vezicii urinare.
    În medie, procedura durează 30 de minute.
    Vă puteți aștepta să aveți nevoie de supraveghere până la 24-48 de ore.

    De obicei, eliminăm cateterul vezicii urinare după o noapte.

    S-ar putea să aveți un disconfort datorat prezenței sondei urinare. Calmantele sau injecțiile pot ajuta în acest sens, dar, de obicei, simptomele se îmbunătățesc în câteva zile.
    Sângele poate fi prezent în urină timp de 24 până la 48 de ore după îndepărtarea cateterului. Rareori se poate întâmpla ca pacientul să nu poată urina. Dacă se întâmplă acest lucru, introducem un alt cateter pe care il scoatem după alte 48 de ore.

    Există complicații/efecte secundare ?

    Posibilele efecte secundare și riscul de apariție a acestora sunt prezentate mai jos.

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Arsură temporară ușoară, sângerare și urinare frecventă – aproape toți pacienții
    • Infecții ale tractului urinar care necesită tratament cu antibiotice – la 1 din 10 pacienți
    • Ejaculare retrogradă (lichidul seminal ajunge în vezica urinară) – la 4 din 10 pacienți
    • Simptomatologie neameliorată după procedură – la 1 din 100 pacienți
    • Probleme provocate de anestezic sau probleme cardiovasculare care necesită îngrijire adecvată (inclusiv infecții toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct miocardic) – la 1 din 250 pacienți (anestezistul poate estima un risc individual ).
    • Leziuni ale uretrei cauzând formarea cicatricilor la distanță – la 1 din 250 pacienți.

    Care este riscul infecțiilor intraspitalicești ?

    Riscul de a obține o infecție în spital este de aproximativ 8 din 100 (8%).
    Această cifră este mai mare dacă sunteți într-un grup „cu risc ridicat” de pacienți, cum ar fi pacienții care au avut:
    -tuburi de dren pe termen lung(catetere)
    -perioade lungi de spitalizare
    -multiple internari

    La ce mă pot aștepta odată ajuns acasă ?

    Vi se vor oferi sfaturi/indicații despre recuperarea la domiciliu.

    Vi se va da o copie a rezumatului intervenției.
    Veți primi o rețetă cu medicamentele necesare.
    Trebuie să beți de două ori mai multe lichide decât în mod normal în primele 24-48 de ore, pentru a reduce riscul infecțiilor.
    Vă puteți întoarce la serviciu după aproximatix 2-3 zile.
    1 pacient din 5 (20%) suferă o sângerare ușoară la 10 până la 14 zile după ce a ajuns acasă. Dacă se întâmplă acest lucru, ar trebui să creșteți consumul de lichide. Dacă nu se soluționează, trebuie să vă adresați medicului.
    Dacă aveți febră, durere severă la urinare, agravarea sângerărilor, cheaguri de sânge în urină sau imposibilitatea de a urina, trebuie să vă adresați imediat medicului dumneavoastră; manifestările de mai sus pot necesita internare de urgență.

    Informații generale despre intervenția chirurgicală

    Înaintea procedurii comunicați echipei medicale dacă aveți:
    -un corp străin implantat (stent, proteză de articulație, stimulator cardiac, valvă cardiacă, grefă vasculară)
    -o rețeta regulată pentru un anticoagulant – medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere .

    Înainte de a pleca acasă vă vom spune cum a decurs intervenția și ce ar trebui să faceți

    -Asigurați-vă ca ați înțeles ce vi s-a intamplat.
    -Întrebați chirurgul dacă totul a mers așa cum a fost planificat.
    -Informați personalul dacă aveți vreun disconfort.
    -Întrebați ce puteți (și ce nu puteți face) acasă.
    -Asigurați-vă că știți ce se întâmplă în continuare.
    -Întrebați când vă puteți întoarce la activități normale.
    -Vă vom oferi sfaturi cu privire la ce să aveți grijă când ajungeți acasă. Chirurgul sau asistenta medicală vă vor oferi detalii despre persoana pe care o veți contacta in caz de probleme .

    Fumatul
    În mod ideal, am prefera să renunțați la fumat înainte de orice procedură.
    Fumatul poate agrava unele boli urologice și poate crea complicații după intervenție .

  • Litotriția endoscopica

    Cistoscopie si eliminarea calculilor vezicali – Litotriția endoscopica

    Puncte cheie :

    -Calculii vezicali pot fi eliminați, de obicei, folosind un endoscop ce pătrunde în vezică prin uretră
    -Calculul poate fi eliminat ușor dacă este mic sau, dacă este mare, se fragmentează cu laserul sau un dispozitiv mecanic special.
    -Probabilitatea de a reuși eliminarea calculilor printr-o singura intervenție este foarte ridicat .
    -Foarte probabil veți avea un cateter in vezica urinară pentru 1-2 zile după intervenție

    Ce implică procedura ?

    -Litolapaxia implică zdrobirea sau dezintegrarea pietrelor din vezica urinară folosind dispozitive mecanice de fragmentare sau un generator laser
    -Odată ce piatra a fost spartă, fragmentele mici rezultate pot fi îndepărtate prin aspirație

    Alternative intervenției ?

    – Operație deschisă (clasică) – tăierea peretelui abdominal și deschiderea vezicii urinare pentru a îndepărta calculul

    Ce se întamplă in ziua intervenției ?
    • Urologul dvs. (sau un membru al echipei lor) vă va examina pe scurt istoricul și medicatia, va discuta din nou cu dvs. despre intervenție si vă va cere consimțământul.
    • Medicul anestezist vă va vorbi despre opțiunile unui anestezic general sau anestezic spinal. Anestezistul vă va vorbi de asemenea, despre ameliorarea durerii după intervenție .
    • Vi se va efectua o injecție cu heparină pentru subțierea sângelui . Aceasta ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge și, consecutiv, trecerea lor în plămâni.
    • Echipa medicală va decide dacă trebuie să continuați aceste acțiuni după ce vă întoarceți acasă.

    Detalii despre intervenție

    -Folosim fie un anestezic general ( veți fi adormit), fie un anestezic spinal (unde nu veți simți nimic de la talie în jos)
    -De obicei, facem o injecție cu antibiotice înainte de procedură, după ce ați fost testat impotriva alergiilor
    -plasăm un telescop în vezică, prin uretră, pentru a inspecta uretra și interiorul vezicii
    -eliminăm pietrele mici pe teaca endoscopului
    -fragmentăm pietrele mai mari folosind un laser sau un dispozitiv mecanic
    -Fragmentele de piatră sunt apoi îndepărtate utilizând o aspirație simplă
    -De obicei, introducem un cateter vezical care se îndepărtează după una , două sau trei zile
    -Procedura poate dura între 30 și 60 de minute

    Există complicații/efecte secundare ?

    Unele sunt limitate sau reversibile si altele nu .
    Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Arsură usoară la urinare o scurtă perioadă de timp dupa intervenție – Aproximativ toți pacienții
    • Infecții ale vezicii urinare care necesită tratament antibiotic – la 1-2 din 10 pacienți
    • Sângerare pentru cateva zile in urma intervenției – la 1 din 50 pacienți
    • Imposibilitatea eliminării tuturor calculilor (sau fragmentelor ) – la 1 din 50 pacienți
    • Probleme anestezice sau cardiovasculare care necesită îngrijire intensă (inclusiv infectii toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct miocardic și deces) – la 1 din 250 pacienți (anestezistul poate estima un risc individual, în urma consultului preanestezic)
    • Leziuni ale uretrei rezultând in procesul cicatrizarii care pot necesita o eventuală intervenție – la 1 din 100 pacienți
    • Perforația vezicii urinare care necesită explorare și reparare chirurgicală – la 1 din 250 pacienti

    Care este riscul infectiilor intraspitalicesti ?

    Riscul infectiilor intraspitalicesti este de 8% . Acest procent include infecția intestinală si MRSA . Procentul va crește la pacienții cu risc ridicat care au avut :
    • tuburi de dren pentru o lunga perioada
    • internări de lungă durată
    • multiple internări

    Asteptări odată ajuns acasă ?

    -Vi se vor oferi sfaturi despre recuperarea la domiciliu
    -Vi se va da o copie a rezumatului intervenției cu care va trebuie să mergeți la medicul de familie
    -Vi se va elibera o rețetă cu medicamentele necesare
    -Trebuie să beți de două ori mai multe lichide decât în mod normal în primele 24-48 de ore, pentru a reduce riscul de infecție
    -Urinarea poate fi dureroasă la început si urina poate fi ușor sanguinolenta; acest lucru ar trebui să rezolve în câteva zile
    -Vă puteți întoarce la serviciu atunci când vă simțiți suficient de confortabil și când medicul dumneavoastră este mulțumit de progresul făcut.
    -Dacă prezentați febră, frecvență crescută a urinărilor, durere severă la urinare, imposibilitatea de a urina sau agravarea sângerărilor, trebuie să vă adresați imediat medicului dumneavoastră
    -În mod normal, va fi făcută o programare în ambulatoriu pentru a vă controla până la șase săptămâni după această procedură

    Informații generale despre procedurile chirurgicale

    Înaintea procedurii comunicati echipei medicale daca aveți:
    -Un corp străin implantat (stent,proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -O rețetă regulată pentru un agent de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Înainte de a merge acasă :
    -asigurați-vă că ați înteles ce a însemnat intervenția
    -intrebați chirurgul dacă totul a decurs conform planului
    -anunțați cadrele medicale dacă aveți vreun disconfort
    -asigurați-vă că stiți ce va urma si când vă veți putea întoarce la vechile activități

    Fumatul :
    – este de dorit să vă opriți din fumat înaintea oricărei intervenții
    -Fumatul poate agrava unele afecțiuni urologice și va crea complicații după o intervenție chirurgicală
    Condusul :
    -Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală .

  • Meatoplastia

    Meatoplastia

    Puncte cheie :

    Repararea meatului uretral este utilizată pentru a trata stenoza (îngustarea) acestuia.
    Uneori este necesară introducerea unui cateter uretral.
    Împrăștierea jetului de urină este un efect secundar obișnuit al procedurii.

    Ce implică intervenția ?

    Meatoplastia este efectuată pentru a trata o strictură situată chiar la vârful penisului și care a apărut din cauza traumatismului, a trecerii instrumentelor, din cauza unui cateter (sondă uretro-vezicală) sau datorită intervențiilor chirurgicale anterioare, cum ar fi operațiile de hipospadias în copilărie.
    Înainte de a se încerca această procedură, este posibil să vi se ceară să faceți o uretrografie. Aceasta este o radiografie care arată toată uretra și evaluează lungimea stricturii. Uretrografia se face prin plasarea unui cateter foarte fin în interiorul porțiunii inițiale a uretrei urmată de injectarea unei substanțe de contrast .
    Acest lucru ajută la demonstrarea faptului că problema pe care o aveți cu curgerea urinei este localizată chiar la vârful penisului. Ea evaluează, de asemenea, lungimea stricturii și exclude stricturile din apropierea vezicii urinare (uretra posterioară).

    Alternativele intervenției ?

    Dilatarea meatului – utilizând dilatatoare din plastic sau metal.

    Ce se întâmplă în ziua intervenției ?

    Urologul (sau un membru al echipei medicale) vă va examina pe scurt istoricul și medicația și vă va cere să semnați consimțământul.
    Un medic anestezist vă va explica opțiunile unei anestezii generale sau anesteziei spinale. Tot medicul anestezist va discuta, de asemenea, despre ameliorarea durerii după intervenție.
    Este posibil să vi se administreze o injecție cu heparină pentru a subția sângele. Aceasta ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge și la prevenirea trecerii lor în plămâni. Echipa medicală va decide dacă trebuie să continuați aceste acțiuni după ce vă întoarceți acasă.

    Detaliile intervenției

    De obicei, efectuăm procedura sub anestezie generală.
    Este posibil să efectuăm o injecție cu antibiotice înaintea procedurii, după ce ați fost testat împotriva eventualelor alergii
    Facem o incizie in partea ventrală a glandului (capul penisului) – prin zona îngustată, în uretra sănătoasă; suturăm marginile inciziei.
    Meatul nu va mai fi poziționat chiar la vârful penisului  ci va fi deschis pe fața ventrală a glandului.
    Ocazional, se va introduce un cateter.
    Efectuăm sutura cu fire resorbabile.
    Intervenția durează mai puțin de o oră.

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Umflare, disconfort și echimoze la locul intervenției – la 1 din 10 pacienți
    • Arsură ușoară sau sângerare la urinare, o scurtă perioadă de timp după intervenție – la 1 din 10 pacienți
    • Împăștierea jetului de urină (datorită edemului meatului uretral ) astfel încât trebuie sa stați pe wc pentru a urina – la 1 din 10 pacienți
    • Infecții ale rănilor care necesită tratament cu antibiotice – la 1 din 50 pacienți
    • Intervenții chirurgicale suplimentare – la 1 din 50 pacienți
    • Cicatrizarea vicioasă ce poate duce la o intervenție chirurgicală suplimentară – la 1 din 250 pacienți
    • Persistența firului de sutură – necesită îndepărtarea ulterioară – la 1 din 250 pacienți
    • Probleme anestezice sau cardiovasculare care necesită îngrijire (inclusiv infecții toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct miocardic) – la 1 din 250 pacienți – anestezistul va estima riscul individual.

    Care este riscul infecțiilor intraspitalicești ?

    Riscul de a lua o infecție în spital este de aproximativ 8 din 100 (8%) incluzând infecții MRSA si infecții intestinale .
    Procentul este mai mare cu cât avem un grup de pacienți cu risc mare de infecții care au avut :
    -tuburi de dren pe o perioadă îndelungată (catetere)
    -internări multiple și prelungite in spital

    Așteptări odată ajuns acasă ?

    Veți primi sfaturi despre recuperarea la domiciliu.
    Veți primi o rețetă cu medicamentele necesare.
    Veți primi o copie a internării, în care va fi detaliată intervenția.
    Veți primi o programare pentru consultație ulterioară.

    Informații referitoare la intervenția chirurgicală ?
    Înaintea procedurii comunicați echipei medicale dacă aveți:
    -un corp străin implantat (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -o rețetă regulată pentru un anticoagulant – medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere.

    Înainte de a ajunge acasă
    -asigurați-vă că ați înțeles intervenția chirurgicală
    -asigurați-vă că totul a decurs conform planului
    -anunțați cadrele medicale dacă aveți o stare de disconfort
    -intrebați ce anume puteți face si ce nu puteți face acasă
    -asigurați-vă că stiți ce va urma si intrebați când aveți voie să vă întoarceți la activitățile cotidiene.
    Fumatul : am prefera să vă opriți din fumat înaintea oricărei intervenții.
    Fumatul poate agrava unele afecțiuni urologice și poate crea complicații după intervenția chirurgicală
    Condusul dupa intervenție :
    Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală.

  • Montare stent ureteral

    Montare stent ureteral

    Cistoscopie cu montare stent ureteral

    Ce implică intervenția ?

    Inspecția endoscopică a vezicii urinare și a uretrei combinată cu introducerea, extragerea sau schimbarea unui tub de plastic moale plasat între rinichi și vezica urinară..

    Care sunt alternativele intervenției ?

    Alternativa interventiei implică plasarea unui tub – direct in rinichi – prin regiunea lombară (nefrostomie).

    Așteptări înaintea intervenției :

    Veți fi internat in ziua intervenției.
    În mod obișnuit, veți fi programat pentru o evaluare prealabilă a stării generale si se vor face investigațiile necesare.
    Veți fi anunțat să nu mâncați și să nu consumați lichide cu minim 6 ore înaintea intervenției.

    Înaintea procedurii comunicați echipei medicale dacă aveți:

    -un corp străin implantat (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -o rețetă regulată pentru un anticoagulant – medicament  de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere.

    Dupa ce vă va fi explicată procedura, un membru al echipei operatorii vă va solicita consimțământul pentru intervenție.

    Ce se întamplă in timpul operației ?

    Vi se va administra fie un anestezic total (veți dormi), fie unul spinal (nu vă veți simți corpul de la talie în jos ). Medicul anestezist vă va spune pentru fiecare metodă argumentele pro și contra.
    În mod obișnuit vi se va face o injecție cu antibiotic odată ce s-a eliminat – prin testare – riscul apariției unei alergii.
    Un cistoscop este introdus prin uretră pentru a inspecta atât uretra în sine cât și întreaga cavitate vezicală .
    Se introduce un tub/stent in ureter, până la nivelul rinichiului, folosind cistoscopul.

    Ce se intamplă imediat după intervenție ?

    Ar trebui :
    -să întrebați chirurgul dacă totul a mers exact așa cum a fost plănuit
    -să anunțați echipa medicală dacă simțiți vreun disconfort
    -să întrebați ce aveți voie și ce nu aveți voie să faceți
    -sa fiți sigur că ați înțeles ce s-a întâmplat în cursul procedurii și ce aveți de făcut mai departe.

    Un cateter (sondă uretro-vezicală) va fi introdus și lăsat pentru câteva ore .Externarea va avea loc odată ce veți putea urina satisfăcător .

    Există complicații/efecte secundare ?

    Comune (întâlnite la 1 pacient din 10) :

    – o ușoară arsură locală sau sângerare la urinare pentru o scurtă periodă după procedură
    – disconfort temporar datorat tubului (stentului) introdus și, ocazional, sânge în urină
    – o posibilă următoare intervenție pentru îndepărtarea stent-ului.

    Ocazionale  (la mai puțin de 1 pacient din 10)
    – infecții ale vezicii urinare ce necesită antibiotic
    – imposibilitatea montării stent-ului; va fi nevoie de un tratament alternativ

    Rare  (la mai puțin de 1 pacient din 50)

    – sângerări pe termen lung, cu formarea de cheaguri și necesitatea unei intervenții pentru îndepărtarea cheagurilor
    – leziuni ale uretrei ce pot duce la cicatrizare întârziată/vicioasă

    Infecții intraspitalicești:

    -infecții în sânge (1 pacient din 5000)
    -infecții MRSA (1 din 110)
    -infecții intestinale (1 din 10000)

    Așteptări odată ajuns acasă?

    La externare trebuie :
    -să primiți sfaturi despre recuperarea la domiciliu
    -să întrebați când puteți relua activitățile obișnuite cum ar fi: serviciu, sport, condus, diverse activități casnice, sex .
    -să luați un număr de contact pentru orice eventualitate și să vă asigurați că primiți rezultatele tuturor testelor efectuate până atunci.

    Odată ajuns acasă trebuie sa beți de 2 ori mai multe lichide decât o făceați de obicei, pentru urmatoarele 24-48 ore. La prima urină puteți simți o arsură si pot fi picături de sânge în urină. La 60% din pacienți disconfortul asemănător cistitei persistă până la retragerea stentului. Calmantele ajută dar numai un tratament cu antibiotic va rezolva situația odată ce infecția urinară a fost dovedită. Ocazional durerea ar putea fi atât de severă încât să necesite o extragere a stentului.

    La ce ar trebui să fiu atent ?
    Dacă aveți febră, durere severă la urinare, imposibilitatea de a urina sau sângerări din ce in ce mai dese trebuie sa contactați de urgență echipa medicală.

    Alte puncte importante

    Stenturile, în general, nu trebuie să rămână introduse mai mult de 6 săptămâni .
    Condusul dupa operație

    Condusul nu va fi afectat decât dacă starea dumneavoastră generală nu vă permite acest lucru. .

    Fumatul dăunează, poate înrăutăți anumite stări urologice și poate mări riscul complicațiilor după operație .

  • Tratamentul endoscopic al stricturii de uretra

    Tratamentul endoscopic al stricturii de uretră

    Puncte cheie :

    Cele două tehnici principale sunt uretrotomia optică internă și dilatarea uretrei.
    Ele sunt cel mai adesea folosite ca tratament inițial pentru o strictură deoarece sunt mai puțin invazive decât operația reconstructivă.
    Procedurile endoscopice pentru tratamentul stricturilor uretrale duc rareori la vindecarea permanentă a afecțiunii.

    Ce implică intervenția ?

    Procedurile endoscopice nu implică nici o incizie (tăietură) pe piele.
    Acestea sunt de obicei efectuate în sistemul „one day surgery”. Este posibil să aveți nevoie de cateter vezical (sondă uretro-vezicală) pentru o perioadă de una până la șapte zile.

    Alternativele interventiei ?

    Operație deschisă – intervenție chirurgicală reconstructivă (uretroplastie).

    Ce se întâmplă in ziua intervenției ?

    Urologul (sau un membru al echipei) vă va examina pe scurt istoricul și medicația și va discuta cu dumneavostră despre intervenție.
    Un medic anestezist vă va explica opțiunile unei anestezii generale sau ale unei anestezii spinale. Medicul anestezist va discuta cu dumneavoastră și despre ameliorarea durerii după intervenție.
    Vă vom efectua o injecție cu heparină pentru a reduce coagulabilitatea sângelui (a vă subția sângele). Aceasta ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge cu eventuala trecere a lor în plămâni (tromboembolism pulmonar – complicație foarte gravă).

    Detaliile intervenției :

    Dilatarea meatului/uretrei
    După lubrifierea uretrei cu gel anestezic local, dilatăm lumenul uretrei folosind dilatatoare (din material plastic sau metal) de diferite dimensiuni, progresiv crescătoare.
    De asemenea, ca parte a procedurii , putem efectua o inspecție endoscopică a uretrei (uretroscopie).
    De obicei putem face dilatarea intr-o singură zi.

    Uretrotomia optică

    Aceasta începe cu o injecție cu un antibiotic administrat intravenos, după ce am verificat cu atenție posibilele alergii.
    Apoi, sub control endoscopic, incizăm de-a lungul stricturii folosind un instrument special. Toate tăieturile sunt interne și nu este nevoie de suturi.
    Toți pacienții trebuie să aibă un cateter (sondă) vezical introdus în uretră după această procedură.
    Veți merge acasă cu acest cateter (sondă uretro-vezicală) și vă veți întoarce la spital peste câteva zile (3-10 zile) pentru extragerea acestuia.

    Există complicații/efecte secundare ?

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Arsură ușoară sau sângerare la urinare pentru o scurtă perioadă de timp după efectuarea intervenției – la 1 din 10 pacienți
    • Infecții ale tractului urinar ce necesită tratament cu antibiotice – la 1 din 10 pacienți
    • Recurența stricturii necesitând repetarea tratamentului sau un tratament alternativ – la 1 din 10 pacienți
    • Deteriorarea uretrei rezultând „o cale falsă”, care necesită intervenții chirurgicale suplimentare sau inserarea unui cateter suprapubian (cistostomă) – la 1 din 50 pacienți
    • Infecție în jurul uretrei ducând la formarea unui abces periuretral – la 1 din 50 pacienți
    • Sângerări întârziate care necesită eliminarea cheagurilor sau intervenții chirurgicale ulterioare – la 1 din 250 pacienți
    • Scăderea calității erecțiilor, fapt ce va necesita tratament. Îndoirea penisului in erecție datorită formării de țesut cicatricial – la 1 din 250 pacienți
    • Probleme anestezice sau cardiovasculare care necesită îngrijire specială (inclusiv infecții toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct miocardic) – la 1 din 250 pacienți

    (anestezistul poate estima un risc individual )

    Care este riscul infecțiilor intraspitalicești ?

    Riscul de a căpăta o infecție în spital este de aproximativ 8 din 100 (8%) incluzând infecții MRSA si infecții intestinale .
    Procentul este mai mare în cazul unui pacient cu risc mare de infecții, așa cum sunt pacienții care au avut

    -tuburi de dren pe o perioadă indelungată
    -internări multiple și prelungite in spital.

    Așteptări odată ajuns acasă :

    • Vă vom oferi sfaturi despre recuperarea la domiciliu
      • Vă vom arăta cum să manevrați cateterul
      • Vom fixa o întâlnire pentru a extrage cateterul
      • Dacă este necesară auto-dilatarea postoperatorie, vom programa o întâlnire pentru a vă învăța cum să faceți acest lucru
      • Vi se va da o copie a rezumatului internării
      • Veți primi o rețetă cu medicamentele necesare.

    Informații generale despre intervenția chirurgicală

    Înaintea procedurii comunicați echipei medicale dacă aveți:
    -un corp străin implantat (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -o rețetă regulată pentru un anticoagulant – medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Înainte de a merge acasă

    -asigurați-vă că ați înțeles intervenția chirurgicală
    -asigurați-vă că totul a decurs conform planului
    -anunțați cadrele medicale daca aveți o stare de disconfort
    -intrebați ce anume puteți face si ce nu puteți face acasă
    -asigurați-vă că stiți ce va urma si întrebați când aveți voie să vă întoarceți la activitățile cotidiene

    Fumatul : am prefera să renunțați la fumat înaintea oricărei proceduri.
    Fumatul poate agrava unele afecțiuni urologice și poate crea complicații după intervenția chirurgicală.

    Condusul dupa intervenție :
    Este responsabilitatea dumneavoastră să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală.

  • TURBT – Rezectia endoscopica a tumorilor vezicale

    TURBT – Rezectia endoscopica a tumorilor vezicale

    Rezecția endoscopică a tumorilor vezicii urinare

    Ce implică intervenția ?

    -Îndepărtarea endoscopică a tumorii vezicii urinare prin rezecție fragment cu fragment. La sfârșitul intervenției, fragmentele de tumoră – deja tăiate – se evacuează din vezică și sunt trimise la examen histo-patologic.

    Alternativele intervenției ?

    -Alternativele acestei proceduri implică operație deschisă de îndepărtare a tumorii (rezecție transvezicală), operație deschisă de îndepărtare completă a vezicii urinare (cistectomie), chimioterapie si radioterapie

    Ce se intampla in ziua intervenției ?

    -veți fi internat în ziua intervenției

    -este necesar sa nu mâncați si să nu consumați lichide cu minim 6 ore înaintea intervenției.

    Înaintea procedurii comunicați echipei medicale dacă aveți:

    -Un corp străin implantat (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -O rețetă regulată pentru un medicament anticoagulant – medicament de subțiere a sângelui -(warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere.

    Detaliile intervenției

    -Efectuăm procedura sub anestezie generală (cu pacientul adormit) sau folosim un anestezic spinal (nu veți simți nimic de la talie în jos)
    -Ambele variante reduc nivelul durerii după intervenție
    -Medicul anestezist vă va spune argumentele pro si contra ale fiecărei anestezii
    -Se va administra un antibiotic injectabil înaintea procedurii, după efectuarea testelor împotriva eventualelor alergii
    -Un telescop (endoscop)va fi introdus în vezică prin uretră, iar chirurgul va elimina tumora fragment cu fragment, folosind diatermia sau tehnologia LASER
    -Fragmentele tumorale vor fi înlăturate prin aspirație si trimise la examen anatomo-patologic. După procedură este introdus un cateter vezical (sondă uretro-vezicală).

    Ce se întamplă imediat după intervenție ?

    Ar trebui :
    -să întrebați chirurgul dacă totul a mers exact așa cum a fost plănuit
    -să anunțați echipa medicală dacă simțiți vreun disconfort
    -să întrebați ce aveți voie și ce nu aveți voie să faceți
    -să fiți sigur că ați ințeles ceea ce tocmai s-a întâmplat și ce aveți de făcut în continuare
    -să fiți la curent cu rezultatul analizelor
    -consum ridicat de lichide pentru primele 24-48 ore; vă va ajuta sa opriți sângerările și să vă hidratați
    -Puteți simți o ușoară senzație de durere si arsură în partea inferioară a abdomenului, dar va dispărea în câteva zile

    Este posibil, ca înainte de a scoate cateterul să vi se efectueze o instilație vezicală cu un medicament citostatic pentru a reduce riscul reapariției tumorilor. Substanța va fi ținută in vezică 1 oră; procedura se face, de obicei, în ziua intervenției.
    Odată ce urina este curată/limpede vom îndepărta cateterul.

    Există complicații/efecte secundare ?

    COMUNE – 1 din 10 pacienți
    -Arsuri ușoare sau sângerări în timpul urinării pentru o perioadă scurtă de timp

    OCAZIONALE – 1 din 50 pacienți
    -Infecția vezicii urinare , necesitând tratament cu antibiotice
    -Nu există garanția vindecării complete a cancerului printr-o singură intervenție
    -Reapariția tumorilor sau extirparea incompletă a tumorii

    RARE -Mai puțin de 1 din 50 pacienți
    -sângerări întârziate care necesită eliminarea cheagurilor și o intervenție ulterioară
    -răni la nivelul uretrei ce intârzie cicatrizarea
    -perforarea vezicii, ceea ce duce la introducerea temporară a unui cateter vezical sau o nouă operație deschisă

    Infecții intraspitalicești ?

    -MRSA 0.9%  –   1 din 110
    -MRSA plus infecții ale sângelui  0,02%           – 1din 5000
    -Infecții intestinale  – 1 din 10000

    -Procentul este mai mare cu cât avem un grup de pacienți cu risc mare de infecții așa cum sunt pacienții care au avut :
    -tuburi de dren pe o perioadă îndelungată (catetere)
    -internări multiple si prelungite in spital

    Așteptări odată ajuns acasă ?

    -vi se vor oferi sfaturi despre recuperarea la domiciliu
    -intrebați când vă puteți relua activitățile cotidiene cum ar fi: serviciul, sportul, condusul, sexul.

    Ar trebui sa aveți grijă la :
    -febră
    -durere severă
    -durere in timpul urinării
    -imposibilitatea de urina
    -sângerări repetate

    Există si alte puncte importante ?

    -Vor trece între 21-30 de zile până la obținerea rezultatelor examenului anatomo-patologic, care se vor analiza împreună cu medicul dumneavostră și se va stabili atitudinea terapeutică ulterioară.

    Condusul după intervenție :
    -Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală. .

    Fumatul :
    -Vă recomandăm să renunțați la fumat înaintea oricărei proceduri.
    Fumatul poate determina sau agrava afecțiunile oncologice ale uroteliului! În fapt, fumatul este principalul factor de risc pentru apariția tumorilor vezicale.

  • TURP – rezectia endoscopica a prostatei

    TURP – rezectia endoscopica a prostatei

    Rezecția transuretrală a prostatei – TURP

    Puncte cheie :

    TURP implică îndepărtarea țesutului adenomatos dezvoltat în interiorul prostatei ducând la  lărgirea uretrei prostatice și, prin aceasta, la îmbunătățirea fluxului de urină
    Un cateter vezical (sondă uretro-vezicală) este introdus pentru o scurtă perioadă de timp după intervenție
    Cele mai frecvente efecte secundare sunt :

    -incapacitatea de a emite spermă în timpul ejaculării (ejaculare retrogradă) și

    -sângerare temporară,

    – arsură sau

    -creșterea frecvenței micțiunilor

    Ce implică intervenția ?

    TURP implică îndepărtarea endoscopică a părții centrale obstrucționate a prostatei, creând un canal larg pentru a permite urinei să curgă cu ușurință.
    Se inseră temporar un cateter vezical.

    Alternativele intervenției ?

    1.Medicamente pentru îmbunătățirea fluxului de urină – de ex.emplu Tamsulosin, Doxazosin, Terazosin, Finasteridă, Dutasteridă. În fapt, tratamentul medical amintit anterior nu este o alternativă la intervenția chirurgicală. Tratamentul medical este rezervat pacienților cu adenom de prostată necomplicat în timp ce tratamentul chirurgical este destinat pacienților cu adenom de prostată complicat sau care au simptomatologie foarte supărătoare și care nu este amendată de tratamentul medical.
    2.Cateterizarea permanentă – în special la pacienții care, din varii motive, nu sunt considerați potriviți pentru intervenții chirurgicale
    3.Alte proceduri chirurgicale – intervenția chirurgicală „deschisă”

    Ce se întâmplă în ziua intervenției ?

    – Urologul dvs. (sau un membru al echipei) vă va examina pe scurt istoricul și medicația și va discuta din nou cu dumneavoastră despre intervenție si vă va solicita consimțământul .
    – Un medic anestezist vă va vorbi despre opțiunile unui anestezic general sau anestezic spinal. Medicul anestezist vă va vorbi, de asemenea, despre ameliorarea durerii după intervenție .
    – Este posibil să vă administrăm o injecție cu heparină pentru a reduce coagulabilitatea sângelui. Aceasta ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge și prevenirea trecerii lor în plămâni. Echipa medicală va decide dacă trebuie să continuați aceste acțiuni după ce vă întoarceți acasă.

    Detaliile intervenției

    Efectuăm procedura sub anestezie generală (pacientul este adormit) sau folosim un anestezic spinal (nu puteți simți nimic de la talie în jos)
    Se va administra un antibiotic injectabil înaintea procedurii, după efectuarea testelor împotriva eventualelor alergii
    Introducem un endoscop în vezica urinară, prin uretră
    Adenomul prostatic este tăiat în mici fragmente ce se vor elimina din vezică prin aspirație, la sfîrșitul procedurii; apoi sunt trimise la laborator pentru examen anatomo-patologic.
    Odată ce adenomul prostatic a fost îndepărtat, coagulăm cu atenție fiecare vas de sânge rămas in cavitatea ce ia naștere în urma intervenției chirurgicale
    La finalul intervenției, introducem un cateter in vezica urinară
    În mod normal, folosim irigarea postoperatorie a vezicii urinare pentru a spăla sângele și pentru a evita formarea intravezicală de cheaguri
    În medie, procedura durează 60 de minute
    În mod normal, scoatem cateterul dupa 1-4 zile. După scoaterea cateteruluuip uteți simți durere la urinare, frecvența urinărilor fiind mai crescută decât de obicei. Medicamentele vă pot ajuta dar, în general, simptomele dispar în câteva zile .
    Urina poate conține sânge in primele 24 -48 ore dupa scoaterea cateterului . Unii pacienți nu pot urina. În acest caz, introducem un alt cateter pe care îl scoatem dupa 48 ore.

    Efecte secundare şi Riscuri

    • Arsură temporară ușoară, sângerare și urinare frecventă – practic, toți pacienții
    • Ejaculare retrogradă –  toți pacientii
    • Tratamentul nu poate înlătura toate simptomele – la 1 din 10 pacienți
      Erecții slabe (la barbații cu erecții normale anterior ) 1 din 50 pacienți
    • Sângerări care necesită transfuzie sau re-operare – la 1 din 50 pacienți
    • Posibilitatea de a repeta ulterior tratamentul  datorita creșterii prostatei – la 1 din 50 pacienți
    • Leziuni ale uretrei cauzând apariția cicatricilor vicioase – la 1 din 50 pacienți
    • Incapacitatea de a urina după intervenție chirurgicală fapt ce necesită un cateter sau auto-cateterizare intermitentă – la 1 din 50 pacienți
    • Pierderea temporară a controlului sfincterului urinar – la 1 din 50 pacienți
    • Găsirea unui cancer  în țesutul îndepărtat, care poate necesita tratament ulterior – la 1 din 50 pacienți
    • Pătrunderea în circulație a fluidelor de irigare  cauzând probleme cardiace – la 1 din 250 pacienți
    • Probleme anestezice sau cardiovasculare care necesită ingrijire intensivă (inclusiv infecții toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct miocardic) – la 1 din 250 pacienți

    (anestezistul va estima un risc individual )

    Care este riscul infecțiilor intraspitalicești ?
    Riscul de a lua o infecție în spital este de aproximativ 8 din 100 (8%) incluzând infecții MRSA si infecții intestinale .
    Procentul este mai mare cu cât avem un grup de pacienți cu risc mare de infecții care au avut :
    -tuburi de dren pe o perioadă îndelungată (catetere)
    -internări multiple și prelungite in spital

    Asteptări odată ajuns acasă ?

    -vi se vor oferi sfaturi despre recuperarea la domiciliu
    -veți primi o copie dupa sumarul intervenției
    -veți primi o rețetă cu medicamentele necesare
    -consum ridicat de lichide cel puțin pentru primele 24-48 ore . Vă va ajuta și să vă hidratați si să evitați infecțiile.
    -un pacient din cinci (20%) suferă o sângerare în perioada de 10 până la 14 zile după ce a ajuns acasă, din cauza unor cruste care se desprind din cavitatea rezultată post operator. Dacă se întâmplă acest lucru, ar trebui să creșteți consumul de lichide; dacă nu se soluționează, trebuie să vă adresați medicului.
    -dacă aveți sângerări severe, cheaguri de sânge sau imposibilitatea de a urina , trebuie să vă adresați imediat medicului dumneavoastră.
    -unele pierderi de control sfincterian sunt frecvente în primele zile; prin urmare, este de dorit să începeți exercițiile pelvine cât mai curând posibil. Acestea vă pot îmbunătăți controlul atunci când ajungeți acasă .
    -simptomele vezicii hiperactive (frecvență și urgență micțională) pot dura până la 3 luni, însă jetul urinar se va îmbunătăți imediat după operație.
    -majoritatea pacienților au nevoie de două până la trei săptămâni la domiciliu înainte de a se simți pregătiți pentru întoarcerea la serviciu.
    -trebuie să evitați orice ridicare de greutăți în timpul perioadei de recuperare.
    -trebuie să evități poziția „șezând” și mersul pe bicicletă timp de 3-4 săptămâni.

    Informații referitoare la intervenția chirurgicală ?

    Înaintea procedurii, comunicați echipei medicale dacă aveți:
    -un corp străin implantat (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, proteză valvulară, grefă vasculară)
    -o rețetă regulată pentru un medicament anticoagulant – un medicament de subțiere a sîngelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infecție trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Înainte de a merge acasă:

    -asigurați-vă că ați înțeles intervenția chirurgicală
    -asigurați-vă că totul a decurs conform planului
    -anunțați cadrele medicale daca aveți o stare de disconfort
    -intrebați ce anume puteți face si ce nu puteți face acasă
    -asigurați-vă că stiți ce va urma si intrebați când aveți voie să vă întoarceți la activitățile cotidiene

    Fumatul : am prefera să renunțați la fumat înaintea oricărei proceduri.
    Fumatul poate agrava unele afecțiuni urologice și poate crea complicații după intervenția chirurgicală

    Condusul dupa intervenție :
    Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală.

  • Litiaza ureterală

    Litiaza ureterală

    Îndepărtarea ureteroscopică a calculilor ureterali

    Ce implică intervenția ?

    Îndepărtarea endoscopică sau fragmentarea calculului în ureter sau rinichi . Poate implica introducerea unui tub de plastic (stent) intre rinichi si vezica urinară. Intervenția implică, de asemenea, cistoscopia .

    Alternativele intervenției ?

    Alternativele implică operația deschisă  sau ESWL – terapia cu unde de șoc (acolo unde este posibil).

    Ce se întâmplă în ziua intervenției ?

    Veți fi internat în spital în ziua intervenției.Vi se va analiza starea generală de sănătate, pentru a investiga eventualele infecții.
    Vi se va cere să nu consumați lichide sau mâncare cu cel puțin 6 ore înaintea operației.

    Inaintea procedurii comunicati echipei medicale daca aveți:
    -un corp străin implantat (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, valvă cardiacă, grefă vasculară)

    -o rețeta regulata pentru un anticoagulant – medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban, trombostop, plavix, dabigatran)
    -o infectie trecută sau prezentă de tip MRSA
    -un transplant de cornee, un transplant neurochirurgical sau un tratament cu hormon de creștere

    Detaliile intervenției

    Efectuăm intervenția sub anestezie generală sau spinală (rahianestezie).
    Se va administra un antibiotic injectabil înaintea procedurii, după efectuarea testelor împotriva eventualelor alergii.
    Introducem un endoscop în vezica urinară, prin uretră; un fir foarte flexibil va fi introdus pe ureter, pâna la nivelul rinichilor. Un ureteroscop mai lung, semirigid sau flexibil, va fi introdus pe lângă firul din ureter, până la nivelul obstacolului (calculului).
    Calculul va fi fragmentat folosind un LASER iar fragmentele vor fi extrase cu dispozitive speciale .
    Se va monta un stent ureteral (tub din rinichi în vezica urinară).
    Se va monta un un cateter vezical (sondă uretro-vezicală).

    Ce se întâmplă imediat după intervenție ?

    -întrebați chirurgul dacă totul a decurs conform planului
    -anunțați cadrele medicale dacă aveți o stare de disconfort
    -intrebați ce anume puteți face și ce nu puteți face acasă
    -asigurați-vă că stiți ce tocmai s-a întâmplat si ce va urma
    Dacă s-a introdus un cateter, acesta va fi scos în ziua intervenției sau în ziua următoare. Veți putea merge acasă odată ce urinați normal.

    Există complicații/efecte secundare ?

    Comune (1 din 10 pacienți )
    -senzație de arsură ușoară sau sângerare – scurt timp dupa intervenție
    -simptome cauzate de stent – durere , senzație frecventă de urinare, sânge în urină
    -reapariția calculilor in viitor

    Ocazionale (1 din 50 pacienți)
    -imposibilitatea de a îndepărta calculii datorita migrării într-un loc greu de accesat al rinichiului
    -lezarea rinichiului sau infecții ce necesită tratament

    Rare (mai putin de 1 din 50 pacienti)
    -lezarea ureterului
    -cicatrici sau strictură de ureter ce necesită intervenții ulterioare.

    Care este riscul infecțiilor intraspitalicești ?

    -MRSA : 0,9% –  1 din 110 pacienti
    -Infecții intestinale : 0,01%    –  1 din 10000 pacienti
    Procentul este mai mare cu cât avem un grup de pacienți cu risc mare de infecții; este vorba de pacienți care au avut :
    -tuburi de dren pe o perioadă îndelungată (catetere)
    -internări multiple și prelungite în spital

    Așteptări odată ajuns acasă ?

    -vi se vor oferi sfaturi despre recuperarea la domiciliu
    -întrebați când vă puteți relua activitățile cotidiene : serviciul , sportul , sexul , condusul
    -fiți la curent cu rezultatul analizelor, țineți legătura cu medicul dumneavoastră
    -consumați lichide de 2 ori mai mult decât de obicei pentru a va hidrata si opri sângerarile .

    -puteți avea dureri in zona rinichiului în primele 24-72 ore . Calmantele si antiinflamatoarele vă vor fi de ajutor . Durerile dispar în termen de 3 zile .
    -recuperarea după intervenție va dura 10 zile si nu vă veți întoarce la serviciu în decurs de 7 zile .

    Ar trebui să aveți grijă la :

    Febră, durere severă la urinare , imposibilitatea de a urina sau sângerări abundente. În oricare dintre cazuri, trebuie să contactați de urgență medicul.
    Fragmente mici de calcul sau cheaguri de sânge pot trece din rinichi în ureter rezultând colica renală. Trebuie să contactați medicul .

    Alte puncte cheie

    Dacă vi s-a introdus un stent vă vom informa inainte de a merge acasă când trebuie extras. Stenturile ureterale sunt extrase, de obicei, sub anestezie locală.
    Puteți preveni reapariția calculilor prin schimbarea regimului alimentar și creșterea consumului de lichide.
    Dacă medicul vă dă fragmente litiazice (din calcul), efectuați analiza chimică a acestora.

    Condusul după intervenție :
    Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală. .

    Fumatul : am prefera să renunțați la fumat înaintea oricărei proceduri.
    Fumatul poate agrava unele afecțiuni urologice și poate crea complicații după intervenția chirurgicală.

  • Litotriția extracorporeală (ESWL)

    Litotriția extracorporeală (ESWL)

    Litotritia extracorporeala ESWL

    este o procedura moderna, neinvaziva, de eliminare a pietrelor la rinichi. Calculii renali sunt sfaramati fara incizii sau interventie endoscopica, prin aplicarea undelor mecanice, calculii fiind ulterior eliminati din organism pe cale naturala. Aceasta tehnica este putin dureroasa pentru pacient, putand fi efectuata chiar si fara anestezie. Rata de succes a interventiilor este foarte mare, dar variaza in functie de compozitia, marimea si situatia calculilor renali. Internarea in spital nu este in general necesara. Rata de succes a interventiilor este foarte mare, dar variaza in functie de compozitia, marimea si situatia calculilor renali.

    ESWL-diagram-600

    Ce implică această procedură?

    Trecerea undelor de șoc prin piele si peretele regiunii lombare și concentrarea lor intr-un focar pentru a sparge pietrele din rinichi în fragmente mici , ale căror dimensiuni să permită eliminarea lor pe căi naturale; această procedură implică fie utilizarea razelor X, fie a ultrasunetelor pentru a vizualiza piatra/pietrele.

    Care sunt alternativele?

    Alternativele au diferite riscuri și rate de succes, în funcție de mărimea și poziția pietrei dvs.
    • Chirurgie ureteroscopică – efectuată cu un telescop, sub anestezie generală și fragmentarea pietrei utilizând energie laser
    • Nefrolitotomie percutanată – se realizează o puncție directă în rinichi și se creează un traiect prin peretele regiunii lombare prin care se extrag calculii cu/fără fragmentare prealabilă

    Puncte cheie

    • Litiotriția este o metodă neinvazivă, cu risc scăzut, folosită pentru tratamentul pietrelor în rinichi sau ureter (tubul dintre rinichi și vezica urinară)
    • Undele de șoc sunt focalizate  pe piatră, folosind raze X sau ultrasunete pentru a vizualiza calculul
    • Unele pietre sunt prea dure și nu se pot sparge chiar și după a doua ședință de tratament prin această metodă
    • Cele mai frecvente efecte secundare sunt sângerarea și durerea temporară în cursul eliminării fragmentelor

    Ce se întâmplă în ziua procedurii?

    Procedura este efectuată de un medic urolog.
    Vi se va cere un eșantion de urină sau rezultatul unei uroculturi recente (pentru a verifica dacă există infecție) și puteți avea o radiografie/examinare ecografică pentru a ne asigura că piatra dvs. nu s-a mișcat din poziția pe care o avea ăn momentul diagnosticului.
    Puteți mînca o masă ușoară în dimineața procedurii, dar trebuie să beți doar lichide în cele două până la patru ore înainte de tratament.

    Detalii privind procedura

    • de obicei, veți primi o prescripție cu un antibiotic – posibil doză unică –  pentru a-l administra după procedură, după ce ați fost verificați pentru orice alergii
    • în mod normal, veți primi o injecție cu un antialgic (împotriva durerii) sau o tabletă înainte de tratament
    • Veți fi treaz în timpul procedurii, deși uneori folosim un sedativ pentru a vă induce o stare de  somnolență
    • vă poziționăm pe canapeaua de tratament și se aplică gel pe pielea regiunii lombare pentru a asigura un bun contact cu generatorul de unde de șoc
    • aparatul declanșează undele de șoc  odată ce piatra a fost identificată folosind raze X sau ultrasunete
    • ar trebui să încercați să stați cât mai nemișcat posibil în timpul tratamentului.
    • Procedura se poate întrerupe  în timpul tratamentului pentru a verifica poziția pietrei
    • Tratamentul durează în mod normal 30-60 de minute, în funcție de dimensiunea pietrei
    • veți putea să plecați acasă imediat după procedură

    Există efecte secundare?

    Hematuria (prezența de sânge în urină) – care poate dura mai multe zile –  între 1 din 2 și 1 din 10 pacienți
    Durere (colică renală) în cursul eliminării fragmentelor – între 1 din 2 și 1 din 10 pacienți
    Necesitatea unui tratament suplimentar (de ex, ureteroscopie) pentru a elimina fragmente rezultate –  între 1 din 2 și 1 din 10 pacienți
    Lipsa de fragmentare a pietrei (care poate avea nevoie un tratament alternativ) – îÎntre 1 în 2 și
    1 din 10 pacienți
    Recidiva litiazică în viitor-  între 1 în 2 și 1 din 10 pacienți
    Infecția de tract urinar – între 1 din 10 și 1 din 50 de pacienți
    Leziuni minore ale pielii la locul intrării undelor de șoc – între 1 din 10 și 1 din 50 de pacienți
    Unele fragmente pot rămâne blocate în ureter (între rinichi și vezică), necesitând îndepărtarea chirurgicală – între 1 din 10 și 1 din 50 de pacienți

    Care este riscul meu de infecție dobândită în spital?
    Deoarece procedura nu se desfășoară în spital, nu se poate discuta despre risc de infecție dobîndită în spital.

    Ce mă pot aștepta când ajung acasă?

    • vi se vor oferi sfaturi despre recuperarea acasă
    • vi se va da o copie a rezumatului procedurii
    • antibioticele și orice alte tablete de care aveți nevoie, vor fi prescrise de medic la sfârșitul procedurii
    • ar trebui să beți de două ori mai mult decât în ​​mod normal, pentru a mobiliza și elimina fragmentele rezultate și pentru a reduc riscul de sângerare sau infecție
    • este foarte probabil să vedeți sânge în urină timp de mai multe zile
    • vă puteți reîncepe aspirina sau medicamentele anticoagulante atunci când urina numai conține în mod vizibil sânge
    • trebuie să luați analgezice antiinflamatorii (de exemplu diclofenac, ibuprofen) după cum este necesar, dacă nu aveți astm, un ulcer gastric sau sensibilitate la aspirină
    • orice vânătaie sau leziune a a pielii după procedură dispare de obicei în decurs de 7 zile

    Infecție severă care necesită administrarea de antibiotice injectate sau drenaj al rinichiului cu un tub mic (nefrostomie) – între 1 din 50 și 1 din 250 de pacienți
    Leziuni ale rinichilor cu hematom intrarenal/perirenal – între 1 din 50 și 1 din 250 de pacienți
    Leziuni ale pancreasului sau ale plămânilor – între 1 din 50 și 1 din 250 de pacienți
    • dacă aveți febră, o durere severă la urinare, imposibilitate de a urina sau  sângerare severă, trebuie să vă adresați imediat medicului
    • dacă aveți un stent ureteral, puteți primi o programare pentru îndepărtarea stentului sub anestezie locală

    Informații generale despre procedurile chirurgicale

    Înainte de procedură
    Spuneți unui membru al echipei medicale dacă aveți:
    • un corp străin implantat (stent, proteză articulară, stimulator cardiac, valvă cardiacă);
    • o rețetă regulată pentru un anticoagulant – medicament de subțiere a sângelui (warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran);
    • o infecție prezentă sau anterioară cu MRSA;

    Vă vom spune cum a decurs procedura și ar trebui:
    • să vă asigurați că înțelegeți ce s-a făcut;
    • să întrebați medicul dacă totul a mers așa cum a fost planificat;
    • să informați personalul dacă aveți vreun disconfort;
    • întrebați ce puteți (și nu puteți face) acasă;
    • asigurați-vă că știți ce se întâmplă în continuare;
    • întrebați când vă puteți întoarce la activități normale.
    Vă vom oferi sfaturi despre ce anume trebuie să urmăriți când ajungeți acasă.

    Fumatul și chirurgia
    În mod ideal, am prefera să renunțați la fumat înainte de orice procedură. Fumatul poate agrava unele afecțiuni urologice și poate crește riscul de complicații după o intervenție chirurgicală.

    Conducerea după operație
    Este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că sunteți pregătit să conduceți după orice procedură chirurgicală.

  • ESWL (Extracorporeal shock wave lithotripsy)

    ESWL (Extracorporeal shock wave lithotripsy)

    Înainte de introducerea litotripsiei extracorporeale cu unde de șoc (ESWL) în 1980, singurul tratament disponibil pentru calculii care nu puteau trece prin tractul urinar era chirurgia deschisă. De atunci, ESWL a devenit instrumentul preferat în armamentariul urologului pentru tratarea litiazei reno-ureterale. În comparație cu procedurile deschise și endoscopice, ESWL este minim invaziv, reclama mai puțina anestezie și produce rate echivalente de success (`stone free`) la pacienții selectați corespunzător.

    Eficacitatea ESWL constă în capacitatea sa de a fragmenta calculii in vivo în fragmente mai mici, care pot fi expulzate spontan. Undele de șoc sunt generate și apoi focalizate intr-un punct din interiorul corpului (mai exact – din interiorul rinichiului). Undele de șoc se propagă prin corp cu disiparea neglijabilă a energiei (și, prin urmare, cu  daune minime) datorită diferenței minime de densitate a țesuturilor moi. La interfața piatră-fluid, diferența relativ mare de densitate, cuplată cu concentrarea mai multor unde de șoc într-o zonă mică, produce o eliberare mare de energie. Prin diferite mecanisme, această energie este capabilă să învingă rezistența calculilor, ceea ce duce la fragmentare. Repetarea acestui proces duce în cele din urmă la fragmentarea calculilor în fragmente mici (în mod ideal <1 mm) pe care pacientul le poate elimina.

    Aspecte tehnice

    Toate aparatele de litotripsie au 4 componente de bază: (1) un generator de unde de șoc, (2) un sistem de focalizare, (3) un mecanism de cuplare și (4) o unitate de localizare imagistică.

    Generatorul de unde de șoc

    Undele de șoc pot fi generate în 3 moduri:

    • Electrohidraulic: Metoda inițială de generare a undelor de șoc (folosită la aparatul Dornier HM3) a fost electrohidraulică

    • Piezoelectric

    • Electromagnetic

    Sistemul de focalizare

    Sistemul de focalizare este utilizat pentru a direcționa undele de șoc produse de generator la un volum focal în mod sincron. Principiul geometric de bază utilizat în majoritatea litotriptoarelor este cel al elipsei. Undele de șoc sunt create într-un punct focal (F1) și converg în cel de-al doilea punct focal (F2). Zona țintă sau calea de explozie este zona tridimensională la F2, unde undele de șoc sunt concentrate și se produce fragmentarea.

    Sistemele de focalizare diferă în funcție de generatorul de unde de șoc utilizat. Sistemele electrohidraulice foloseau principiul elipsei; un elipsoid metalic direcționează energia creată din electrodul cu scânteie. În sistemele piezoelectrice, cristalele ceramice dispuse într-o farfurie emisferică direcționează energia produsă către un punct focal. În sistemele electromagnetice, undele de șoc sunt focalizate fie cu o lentilă acustică (sistemul Siemens), fie cu un reflector cilindric (sistemul Storz).

    Mecanisme de cuplare

    În propagarea și transmiterea unei unde, energia se pierde la interfețele cu densități diferite. Ca atare, este necesar un sistem de cuplare pentru a reduce la minimum disiparea energiei unei unde de șoc, pe măsură ce traversează suprafața pielii. Mediul obișnuit utilizat este apa, deoarece aceasta are o densitate similară cu cea a țesuturilor moi și este ușor disponibilă. În litotriptoarele de primă generație (Dornier HM3), pacientul a fost plasat într-o baie de apă. Cu toate acestea, cu litotriptoare de a doua și a treia generație, în loc de băi mari de apă se folosesc tobe mici sau perne cu membrană siliconică pentru a asigura contactul fără aer cu pielea pacientului. Această inovație facilitează tratamentul calculilor la rinichi sau ureter, adesea cu anestezie mai mică decât cea necesară cu dispozitivele din prima generație.

    Sisteme de localizare

    Sistemele de imagistică sunt utilizate pentru localizarea pietrei și pentru direcționarea undelor de șoc asupra calculului, precum și pentru a urmări progresul tratamentului și pentru a realiza fragmentarea pietrei. Cele 2 metode utilizate frecvent pentru localizarea pietrelor includ fluoroscopia și ecografia.

    Fluoroscopia implică utilizarea radiațiilor ionizante pentru a vizualiza calculii. Ca atare, fluoroscopia este excelentă pentru detectarea și urmărirea pietrelor care conțin calciu (radio-opace), atât la nivelul rinichilor cât și la nivelul ureterului si nu este utilă pentru localizarea pietrelor radiotransparente (de exemplu, pietrele de acid uric).

    Localizarea cu ultrasunete permite vizualizarea atât a pietrelor radioopace cât și a celor radiotransparente și monitorizarea în timp real a litotripsiei. Majoritatea litotriptoarelor de a doua generație pot utiliza această modalitate de imagistică, care este mult mai puțin costisitoare decât sistemele radiologice. Deși ultrasonografia are avantajul lipsei expunerii la radiații ionizante, este limitată din punct de vedere tehnic prin capacitatea sa  redusă de a vizualiza calculii ureterali (în special pietrele mai mici pot fi dificil de localizat).

    Indicaţiile ESWL

    Opțiunile actuale disponibile pentru tratamentul litiazei reno-ureterale includ:

    •  managementul conservator (așteptarea eliminarii spontane – valabila pentru calculi de pana la 5 mm),
    • litotripsia extracorporeala cu unde de șoc (ESWL),
    • tehnici endoscopice (litotripsie ureteroscopică rigidă sau flexibilă) și
    • tratamente percutanate.

    Ghidurile AUA si EAU au identificat ESWL ca un potențial tratament de primă linie pentru pietre ureterale și renale mai mici de 2 cm.

    Se acceptă că și pacienții din categoriile de mai jos pot fi tratați prin ESWL:

    • Persoanele care lucrează în profesii în care simptomele neașteptate ale pasajului fragmentelor pot determina situații periculoase (de exemplu piloți, personal militar, medici) – la astfel de persoane, managementul definitiv este de preferat pentru a preveni rezultatele adverse.

    • Persoanele cu rinichi unic

    • Pacienți cu hipertensiune, diabet sau alte afecțiuni medicale care predispun la insuficiență renală

    Contraindicațiile ESWL

    Contraindicațiile absolute pentru litotripsia extracorporeală cu unde de șoc (ESWL) includ următoarele:

    • Infecția acută a tractului urinar sau urosepsis

    • Tulburări de sângerare  sau coagulopatii

    • Sarcina

    • Obstrucție (necorectată) distal de piatră

    Contraindicațiile relative includ următoarele:

    • habitus corporal: obezitatea morbidă și deformările ortopedice sau ale coloanei vertebrale pot complica sau împiedica poziționarea corectă.

    • Ectopie renală sau malformații (de exemplu, rinichi in potcoavă și rinichi pelvin)

    • Drenaj intrarenal complex (de exemplu, stenoză infundibulară)

    • Hipertensiune arterială slab controlată (datorită riscului crescut de sângerare)

    • Tulburări gastrointestinale: în cazuri rare, acestea pot fi exacerbate după tratamentul cu ESWL.

    • Insuficiență renală: ratele de succes la pacienții cu insuficiență renală (57%) (nivel seric de creatinină de 2-2,9 mg / dL) au fost semnificativ mai mici decât la pacienții cu o funcție renală mai bună (66%) (nivel seric de creatinină <2 mg / dl).

    Problemele pulmonare și cardiace nu sunt contraindicații, cu condiția să fie abordate în mod adecvat atât preoperatory cât și intraoperator. La pacienții cu antecedente de aritmii cardiace unda de șoc poate fi legată de electrocardiografie (ECG).

    Pacemaker-urile cardiace nu constituie o contraindicatie.

    Anticoagulantele orale (de exemplu, clopidogrel [Plavix] și warfarină [Trombostop/Sintrom]) trebuie întrerupte cu 5-7 zile înaintea procedurii pentru a permite normalizarea coagulării.

    Analize de laborator:

    • hemogramă

    • Profil anticoagulare (PT / aPTT)

    • Analize urinare, cu sau fără cultură de urină.

    Studii de imagistică

    • Ecografie renală

    • Examen tomografie computerizată abdomen și pelvis – nativ

    • Pielografie intravenoasă

    Electrocardiografie la pacienții mai vârstnici de 50 de ani și la pacienții cu antecedente de boală cardiac.

    Detalii preoperatorii

    Câțiva factori legați de piatră, inclusiv încărcătura litiazică (dimensiunea și numărul calculilor), compoziția și localizarea, afectează rezultatul litotripsiei extracorporeale  cu unde de șoc (ESWL).

    Dimensiunea pietrei

    Pe măsură ce dimensiunea pietrei se apropie de 2 cm, probabilitatea de succes cu ESWL scade, iar nevoia de retratament și terapie adjuvantă cresc. S-a constatat că ESWL este cel mai eficient în tratarea calculilor renali non-obstructivi. La pacienții cu încărcătură litiazică mare, stentarea pre-ESWL poate asigura drenajul și poate preveni urosepsisul obstructive.

    Compoziția pietrei

    Densitatea și capacitatea unei pietre de a rezista ESWL sunt determinate de compoziția pietrei. Pietrele compuse din oxalat de calciu dihidrat, fosfat de amoniu de magneziu sau acid uric tind să fie mai moi și să se fragmenteze mai ușor la ESWL. Pe de altă parte, pietrele compuse din oxalat de calciu monohidrat sau cistină sunt mai puțin sensibile la ESWL. Într-o anumită măsură, acest lucru poate fi prevăzut prin examenul CT cu măsurarea densității calculului. Un studiu retrospectiv a arătat că monoterapia ESWL este mai probabil să fie eficientă împotriva pietrelor cu o radio-opacitate mai mică (551 unități Hounsfield [HU]) decât împotriva celor cu o radio-opacitate mai mare (926 HU).

    Poziția calculilor

    • Calculi localizați în polul inferior: deși ESWL poate fragmenta pietre în polul inferior al rinichilor, rata „stone free” rezultată este scăzută din cauza dificultății de a mobiliza fragmentele rezultate din această locație. Studii recente au arătat morfologia renală asociată cu ratele mari de pasaj al fragmentelor (de exemplu, raportul lungime-diametru infundibular  < 7, diametrul infundibular al polului inferior > 4 mm, calice minor unic), precum și factorii asociați cu scăderea ratei de success (unghiul infundibulopelvic <70 °, lungimea infundibulară > 3 cm, lățimea infundibulară < 5 mm). Indiferent de anatomie, ESWL tinde să dea rezultate mai bune la pacienții cu încărcătură litiazică mai mică.

    • Diverticul caliceal cu stenoză infundibulară: La pacienții cu diverticul caliceal cauzat de sau legat de stenoza infundibulară, fragmentele rezultate din spargerea pietrei nu pot trece prin tija caliceală și nu pot fi eliminate. Acești pacienți sunt cei mai bine tratați prin tehnici mai invazive care permit chirurgului să abordeze obstrucția și pietrele simultan, fie  ureteroscopie retrogradă flexibilă, fie prin NLP.

    • Calculi ureterali: fragmentarea pietrelor proximale este mai eficientă decât fragmentarea pietrelor in ureterul mijlociu sau distal.. În plus, atunci când este asociată cu hidronefroză, ureteroscopia produce rate superioare „stone free” pentru pietre mai mari de 15 mm deci este superioară comparativ cu ESWL.

    Stenting preoperator și intraoperator

    În zilele noastre, în care accesul la ESWL și ureteroscopie este facil, indicațiile pentru stenting înainte de tratamentul definitiv sunt mult mai puține. Aceste indicații includ (1) pielonefrită sau pielită obstructive și (2) insuficiență renală sau insuficiență renală cu debut recent. În aceste situații, stentul ajută la asigurarea drenajului intern și permite dilatarea pasivă a ureterului, facilitând evaluarea și tratamentul endoscopic viitoare. Odată cu apariția unor echipamente ureteroscopice mai noi și mai subțiri, ratele de complicații endoscopice au scăzut. Când este necesară stentarea preoperatorie, autorii consideră că ureteroscopia, în special pentru pietre ureterale, poate produce rate „stone free” mai mari, fără o creștere semnificativă a morbidității, a duratei tratamentului sau a costurilor.

    Tratamentul optim cu litotripsie cu unde de șoc este considerat a fi de aproximativ 80-90 de șocuri pe minut. Rata mai rapidă s-a dovedit a fi asociată cu scăderea ratelor „stone free”, în special pentru pietre mai mari (11-20 mm). Diferența dintre ratele „stone free” este mai puțin semnificativă pentru pietrele mai mici. În schimb, frecventa mai redusă a impulurilor crește durata ședinței.

    În timpul litotripsiei cu unde de șoc, urmărirea permanentă a calculului este foarte importantă, în parte datorită mișcării naturale a rinichilor în timpul respirației, ducând la deplasarea pietrei și în afara zonei focale. Zona focală mai mică a dispozitivelor mai noi permite anestezia minimă, dar capacitatea și sensibilitatea crescută a pacientului la tuse, schimbare sau mișcare necesită atenție permanentă și repoziționarea dispozitivului pentru a asigura eliberarea șocurilor direct pe calcul. Aceasta înseamnă că direcționarea mașinii trebuie ajustată mai des.

    Detalii postoperatorii

    Efectele adverse frecvent asociate cu ESWL includ peteșii/echimoză a flancului, hematuria și pasajul fragmentelor de piatră cu colică renală asociată. Este recomandat ca pacienții să folosească un filtru de urină pentru a ajuta la colectarea fragmentelor de piatră, care pot fi ulterior analizate chimic pentru a ajuta la prevenirea viitoarelor pietre. Hidratarea și analgezia ameliorează cel mai mult disconfortul și simptomele cauzate de pasajul fragmentelor.

    Complicații renale

    Bacteriuria se dezvoltă la 7,7-23,5% dintre pacienții supuși litotripsiei cu unde de șoc extracorporeal (ESWL) și este mai probabil să se dezvolte la pacienții cu pietre legate de infecție. Bacteriemia este mai puțin frecventă – până la 14% dintre pacienți, cu mai puțin de 1% dezvoltând sepsis clinic (deși acest număr crește până la 2,7% la pacienții cu calculi coraliformi). Deși administrarea înainte de procedură a antibioticelor rămâne controversată, antibioticele pot fi recomandate la pacienții cu pietre legate de infecție, rezultate ale culturilor urinare pozitive sau infecții recurente ale tractului urinar.

    Hematuria post-ESWL este de obicei ușoară și tranzitorie. În cazul unei hematurii semnificative cu cheaguri, imagistica renală ar trebui să fie considerată pentru a identifica un hematom perirenal. Hematoamele perirenale, subcapsulare sau intraparenchimatoase pot fi asociate cu durere severă, ileus și, rareori, șoc sau hipotensiune. Durerea neexplicată sau neobișnuit de severă sau orice scădere neobișnuită a tensiunii arteriale pot sugera un hematom. Hematomul subcapsular care urmează ESWL răspunde de obicei la tratament conservator. Dacă pacientul necesită transfuzii multiple, ar trebui luate în considerare arteriografia și embolizarea selectivă.

    Fragmente de piatră pot trece cu minim de disconfort. La unii pacienți, fragmentele de piatră se acumulează în ureter, creând o coloană de mici calculi numită „steinstrasse”. Rata generală a steinstrasse este de 1-4%, rata crescând progresiv pentru sarcini mai mari de piatră (10% pentru sarcinile de piatră> 2 cm) și aproximativ 40% pentru calculii coraliformi

    Atrofia renală, deși neobișnuită, poate rezulta din boala aterosclerotică renală sau vasculară renală. Pacienții cu boală parenchimatoasă renală subiacentă prezintă un risc mai mare de atrofie renală. Cu toate acestea, studiile asupra ESWL la pacienții cu un rinichi solitar nu au arătat nicio dovadă statistică a deteriorării funcției renale, secundar litotripsiei cu unde de șoc.

    Complicații medicale

    Hipertensiunea arterială este o complicație neobișnuită a ESWL, dar poate apărea ca o sechelă a unui hematom perirenal mare. Pacienții mai vârstnici cu perfuzie renală anormală pot dezvolta hipertensiune arterială în termen de 26 de luni de la sesiunea ESWL.

    Alte complicații posibile

    Complicații mai puțin frecvente pot include (1) contuzie pulmonară, (2) pancreatită, (3) hematom splenic, (4) creșterea tranzitorie a probelor hepatice și (5) colici biliare cu fragmentarea inadvertentă a pietrelor biliare adiacente.

    Rezultat și prognostic

    La pacienții selectați corespunzător, rata globală de succes a litotripsiei cu unde de șoc extracorporeal (ESWL) este mai mare de 90% pentru clearance-ul pietrei, pacienții rămânând „stone free” până la 2 ani. ESWL este sigur și eficient. Deși seriile mici au arătat un tratament de succes al pietrelor la copiii mici, urmărirea pe termen lung a posibilelor complicații, inclusiv hipertensiunea arterială și scăderea funcției renale, nu sunt încă mature.

    Pe măsură ce încărcătura litiazică crește și depășește 2 cm, rata „stone free” scade semnificativ. La pacienții cu pietre de 2-3 cm, rata „stone free” cu monoterapie ESWL este de obicei de 50%. Ratele „stone free” la pacienții cu pietre mai mari (calculi coraliformi – complet și incomplet) sunt corespunzător mai mici.

    Într-un studiu clinic prospectiv, randomizat, multicentric, realizat de Grupul de studiu la polul inferior, pacienții cu pietre la polul inferior tratate cu ESWL sau nefrolitotomie percutană au avut rate globale „stone free” de 37% și respectiv 95%. În schimb, acest studiu prospectiv nu a arătat nicio diferență în ratele „stone free” bazate pe anatomia renală, dar s-a constatat o relație inversă între mărimea pietrei și rata „stone free”. La pacienții cu pietre sau agregate de piatră cu o dimensiune mai mare de 1 cm, nefrolitotomia percutană a fost cea mai eficientă modalitate de a face pacienții „stone free”.

  • Colposcopia

    Colposcopia

    Colposcopia reprezinta o metoda neinvaziva de investigare a mucoasei colului uterin si a mucoasei vaginale.Pentru efectuarea acestei investigatii se foloseste un aparat numit colposcop. Acesta este un microscop care mareste imaginea si care poate fi prevazut si cu o camera care permite vizualizarea imaginilor si de catre pacienta in timpul procedurii.

    Uroclinic-ginecologie

    Colposcopia se efectueaza in primele 10 zile ale ciclului menstrual.

    Procedura dureaza aproximativ 15 minute, in functie de complexitate.

    Procedura are 3 etape

    -examinarea directa

    -examinarea dupa tamponarea cu acid acetic

    -examinarea dupa tamponarea cu solutie Lugol

    Aceste etape permit medicului sa deceleze zone cu modificari patologice la nivelul colului uterin.

    Colposcopia este indicata daca se descopera un test Babes Papanicolau modificat, un rezultat pozitiv HPV sau daca exista suspiciuni de patologie cervicala la consultul ginecologic.

    Notiunea de rana pe col nu este un diagnostic medical stiintific, dar este o notiune larg rapandita pentru afectiunile care pot sa apara la nivelul cervixului uterin. Diagnosticul de rana pe col se pune deobicei in urma unor examinari ginecologice care nu tintesc in special patologia uterului.

    Acest diagnostic de rana pe col reprezinta un motiv frecvent de solicitare a unei consultatii ginecologice cu efectuarea unui examen colposcopic.

  • Pregătirea pentru ecografie

    Pregătirea pentru ecografie

    Ecografia medicală (ultrasonografia) este o metodă imagistică medicală de diagnostic bazată pe ultrasunete, folosită pentru a vizualiza diferite structuri (ca mușchi, tendoane, organe interne). Ecografia permite  deteminarea dimensiunilor, evaluarea structurii interne a organelor  și evidențierea unor leziuni, pe baza imaginilor obținute în timp real, frecvențele folosite în scop diagnostic fiind între 2 și 18 Mhz. Ultrasunetele sunt unde sonore cu frecvența mai mare decât limita superioară a auzului uman (>20 kHertzi) care pot penetra un mediu și pot fi folosite pentru a măsura caracteristicile undei reflectate, oferind detalii structurale interne ale mediului respectiv, sau pentru a administra energie în mod țintit pe diferite organe și țesuturi.

    Ecografia este folosită de mai bine de 50 de ani și a devenit una dintre cele mai larg utilizate unelte diagnostice în medicina modernă. Din punct de vedere tehnologic este  ieftină și portabilă, prin comparație cu alte metode imagistice precum tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară. Ecografia este și o metodă sigură deoarece nu utilizează radiații ionizante mutagene, care pot duce la rupturi cromozomiale și favoriza apariția cancerului.

    P01-pregatirea pentru ecografie - ecograf

    Ecografia poate fi utilizată și în scop intervențional, în ghidarea biopsiilor (prelevare de țesut din diferite organe), în evacuarea unor colecții sau injectarea unor substanțe cu scop terapeutic (antibiotice, citostatice), în tratamentul unor tumori prin energie termică țintită (ultrasunete de înaltă energie), litotripsie (spargerea calculilor).

    Pregătirea pacientului pentru  ecografie abdominală constă în post alimentar (inclusiv băuturi acidulate și cafea) cu cel puțin 6 ore înainte de investigație, astfel ca stomacul să fie gol și conținutul gazos intestinal să fie redus, permițând vizualizarea adecvată; se vor bea 1-1.5 litri lichide (apa plată, ceai). Cu 24 de ore înainte, nu se consumă dulciuri, se evită alimente care pot fermenta (fructe,lapte), iar cina din ziua precedentă trebuie să fie ușoară și să nu fie servită mai târziu de ora 18.00-19:00. În cazul în care sunteți balonat, se recomandă ca în ziua precedentă investigației să se administreze medicamente ca Espumisan sau Sab simplex (1-2 tablete de 3ori/zi sau 1 lingură în seară dinaintea examinării și 1 lingură cu 3 ore înaintea examinării).

    În cazul ecografiei pelviene, se recomandă consumul a 1 l de apa plată într-un interval de 30 minute, cu o oră înainte de investigație; pacientul nu trebuie să urineze, chiar dacă există această senzație, astfel vezică urinară va fi plină și va permite vizualizarea structurilor învecinate (prostata, uter, ovare). Pe pielea abdomenului pacientului se va aplica un gel special care favorizează transmiterea ultrasunetelor. Ulterior se aplică și apasă ușor transductorul pentru a se vizualiza imaginea zonei respective pe ecranul aparatului

  • Pregătirea pentru recoltarea de analize medicale din sânge

    Pregătirea pentru recoltarea de analize medicale din sânge

    Analizele medicale reprezintă un ansamblu de procedee care presupun recoltarea de probe biologice esenţiale, care furnizează informaţii de bază privind buna funcţionare a organelor, cât şi stadiul de dezvoltare a anumitor afecţiuni trădate de valorile acestor probe.

    Corectitudinea acestor indici de măsurare a stării de sănătate depind în mare măsură de performanţele laboratorului în care sunt efectuate analizele, însă şi pregătirea pacientului înainte de recoltarea probelor biologice este extrem de importantă.

    Pentru a nu denatura rezultatele unor analize (glicemia, colesterolul sau trigliceridele), evitaţi consumul unor alimente grase, dulciuri concentrate şi alcool precum şi efortul fizic intens şi stresul în zilele care preced recoltarea şi nu consumaţi alimente şi lichide în dimineaţa zilei în care se recoltează sângele.

    Recoltarea sângelui se face dimineaţa, după un repaus alimentar de 12 ore

  • Pregătirea pentru recoltarea de analize medicale din urină

    Pregătirea pentru recoltarea de analize medicale din urină

    Urocultura este metoda prin care se permite, prin cultivarea si analiza probelor de urina, identificarea agentilor patogeni care produc infectii ale tractului urinar. Testul de urocultura este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica, fiind recomandat de medicul specialist pentru a stabili existenta unei infectii a cailor urinare. Proba de urina folosita pentru urocultura poate fi prelevata in unitatea medicala sau la domiciliul pacientului daca se respecta instructiunile de recoltare.

    Recoltarea se face intr-un recipient special – urocultor – de unica folosinta, steril, cu capac etans, pentru a preveni contaminarea probei. Volumul de urina necesar unui test uzual este de 10 – 15 ml.

    Recomandari pentru recoltarea probei de urina pentru urocultura :

    1) pentru adulti :

    • se recomanda recoltarea din prima urina de dimineata sau se accepta un esantion de urina obtinut dupa cca 4 ore de staza vezicala (lipsa mictiunii)
    • se face toaleta riguroasa a regiunii urogenitale cu apa si sapun (nu se utilizeaza substante sau solutii dezinfectante) si se sterge regiunea cu un prosop curat sau compresa sterila; la barbati se recomanda ca toaleta locala sa se efectueze cu decalotarea glandului
    • la femei, in cazul in care este prezenta o secretie genitala abundenta, alaturi de toaleta riguroasa se va introduce in vagin un tampon steril. Se recomandă ca pacienta să îndepărteze cu degetele labiile, astfel încât jetul urinar să nu ia contact cu acestea sau cu părul pubian.
    • se recolteaza o cantitate de cca 20 ml de urina din jetul mijlociu direct in recipientul steril (primul jet se lasa sa curga in toaleta)
    • nu se vor atinge peretii interiori ai urocultorului; la sfarsitul recoltarii, capacul se infileteaza strans pe urocultor pentru evitarea scurgerii urinei si contaminarii acesteia

    2) pentru sugari :

    • se spala zona urogenitala cu apa si sapun si se tamponeaza cu comprese sterile
    • se fixeaza punguta sterila prin intermediul benzilor adezive in jurul orificiului urinar
    • se verifica fermitatea aderarii benzilor de fixare la tegumentul copilului pentru a se evita scurgerea urinei pe langa punga si contaminarea acesteia
    • dupa recoltare, punga se dezlipeste de tegumentul copilului si cele doua benzi adezive se lipesc intre ele asigurandu-se astfel inchiderea pungii; este recomandat ca punga sa se transporte la laborator in interiorul unui urocultor steril pentru adulti

    Este important ca recoltarea sa se faca inainte de inceperea unui tratament antibiotic. Pentru controlul eficientei tratamentului antibiotic, urina se recolteaza dupa 5 – 7 zile de la ultima doza de antibiotic administrata. Urina se recolteaza in recipiente sterile procurate de la laborator(urocultoare sterile pentru adulti, pungi sterile de unica folosinta pentru sugari). Daca proba nu poate fi transportata in maxim 2 ore la laborator, aceasta se pastreaza la temperatura 2 – 8°C. Este de preferat ca recoltarea probei sa nu fie precedata sau urmata de recoltarea altei probe biologice (secretie uretrala / vaginala; spermocultura).

    Recoltarea urinei pe parcursul a 24 de ore este necesara pentru anumite teste de laborator (ex. glicozurie, proteinurie, microalbuminurie) prin care se face o dozare cantitativa a substantelor prezente in urina (ex. glucoza, creatinina, proteinele, calciu, magneziu, sodiu, potasiu).

    Recomandari pentru recoltarea urinei pe parcursul a 24 de ore :

    pregatire pacient :

    • aportul de lichide in preziua recoltarii si in timpul recoltarii trebuie sa fie normal (cu exceptia cazurilor cand medicul curant face recomandari specifice in acest sens)
    • in unele cazuri se recomanda intreruperea medicatiei care poate induce interferente, cu cel putin 12 ore (de preferat 48 – 72 ore) inaintea inceperii recoltarii
    • unele alimente pot influenta anumiti compusi chimici, astfel ca, uneori, la sfatul medicului, pacientul trebuie sa tina o anumita dieta inaintea acestei analize

    instructiuni de recoltare :

    • dimineata (de exemplu la ora 06:00) se urineaza si nu se retine aceasta urina
    • se colecteaza apoi intr-un recipient curat de 2 – 3 litri (nu se urineaza direct in recipient) toate emisiile de urina, timp de 24 ore, pana in ziua urmatoare la ora 06:00 dimineata, inclusiv urina din acest moment final (chiar daca nu exista nevoia imperioasa de a urina)
    • vasul cu urina se pastreaza intr-o punga de plastic in frigider, pe tot parcursul colectarii
    • la incheierea recoltarii (ultima emisiune de urina la ora 07:00 dimineata din ziua urmatoare), se masoara intreaga cantitate de urina colectata si se scrie volumul pe recipientul in care se va recolta proba
    • se omogenizeaza (prin agitare) urina recoltata si se retin aproximativ 50 – 100 ml, in recipientul de unica folosinta pentru urina

    In cazul in care pacientul este femeie, va specifica daca urina a fost recoltata in perioda menstruatiei.

    Daca pacientul urmeaza un tratament, va specifica acest lucru impreuna cu denumirea medicatiei administrate.

    Cu 24 de ore inainte de recoltarea urinei nu se vor consuma cantitati mari de lapte sau derivate ale acestuia, deoarece provoaca tulburarea urinei si produce o crestere a cantitatii de calciu din urina.

    Daca pacientul urmeaza o dieta alimentara fara sare, trebuie sa comunice acest lucru personalului laboratorului, pentru a se cunoaste de ce cantitatea de sare din urina este scazuta.

    Sumar de urina, sediment urinar. Persoanele, indiferent de sex, care recolteaza urina la domiciliu, in vederea analizelor curente, trebuie sa respecte urmatoarele indicatii :

    • pacientul foloseste doar urocultor primit de la laborator sau cumparat din farmacie
    • se va recolta urina proaspata de dimineata, imediat dupa desteptare, dupa toaleta locala, direct in recipient, din jetul din mijloc; volumul necesar de urina este de 30 – 50 ml; nu are importanta daca persoana a mai urinat in timpul noptii
    • proba se va aduce la laborator in maxim 2 ore
    • pe urocultor se va lipi o eticheta cu numele si prenumele persoanei.
  • Alte analize utilizate in urologie

    Alte analize utilizate in urologie

    – Examenul de secretie uretrala este metoda prin care se identifica agentii patogeni responsabili de infectia uretrei masculine si / sau a prostatei. Examenul de secretie uretrala poate releva atat bacterii „obisnuite”, cat si fungi (ciuperci), dar si microorganisme „speciale”, cum ar fi Chlamydia trachomatis, Mycoplasma hommini sau Ureaplasma urealiticum, responsabile de uretrite sau uretro-prostatite. Testul de secretie uretrala este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica, fiind indicat de medicul specialist urolog.

    Recoltarea se face de catre personalul mediu, instruit in prealabil de catre medicul specialist, la cabinetul de recoltari (proba nu se va recolta de catre pacient sau la domiciliu).

    Se insista asupra faptului ca recoltarea sa se faca dimineata, fara ca pacientul sa-si faca toaleta organelor genitale sau sa urineze.

    Este de preferat ca recoltarea probei sa nu fie precedata sau urmata de recoltarea altei probe biologice (spermocultura; urocultura).

    Recoltarea probei poate fi precedata sau urmata de recoltarea secretiei de sant balano-preputial in aceleasi conditii de pregatire.

    Recoltarea se efectueaza cu manusi.

    Pacientul se aseaza in pozitie culcata si se atentioneaza ca recoltarea prevede o manevra neplacuta. Tamponul se introduce in uretra bland, cu miscari fine de rotatie pana la o adancime de cca 2 cm. La retragere se imprima tamponului tot miscari de rotatie.

    Recoltarea pentru antigene genitale din secretia uretrala (Chlamydia trachomatis si Mycoplasma hommini / Ureaplasma urealiticum) trebuie sa se desfasoare in urma aceleiasi pregatiri si in aceleasi conditii.

    – Examenul de secretie prostatica este metoda prin care se identifica agentii patogeni responsabili de infectia prostatei si / sau a veziculelor seminale. Examenul de secretie prostatica este o examinare a lichidului seminal rezultat in urma masajului transrectal a prostatei.

    Testul de secretie prostatica este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica, fiind indicat de medicul specialist urolog.

    Recoltarea se face de catre medicul urolog, la cabinet, dupa o perioada de minim 12 ore de abstinenta sexuala.Nu sunt necesare atentionari speciale cu privire la urinat sau toaleta urogenitala.

    Se efectueaza tuseu rectal cu masarea prostatei aproximativ 2 – 3 minute si se recolteaza secretia prostatica in aceeasi maniera ca si recoltarea secretiei uretrale.

    Pacientul se aseaza in pozitie culcata si se atentioneaza ca recoltarea prevede o manevra neplacuta. Tamponul se introduce in uretra bland, cu miscari fine de rotatie pana la o adancime de cca 2 cm. La retragere se imprima tamponului tot miscari de rotatie.

    – Spermocultura este metoda ce permite, prin analizarea si cultivarea probelor de sperma, identificarea agentilor patogeni responsabili de infectiile tractului genital masculin.

    Spermocultura poate releva agentul patogen responsabil in prostatite, uretro-prostatite, veziculite seminale, orhite, dar si cauza infertilitatii masculine atunci cand se face concomitent cu spermograma. Testul de spermocultura este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica, fiind indicat de medicul specialist urolog.

    Recomandari pentru testul spermocultura :

    • recoltarea se efectueaza dupa 24 de ore de abstinenta sexuala, inainte de inceperea unui tratament antibiotic
    • este de preferat ca recoltarea probei sa nu fie precedata sau urmata de recoltarea altei probe biologice (secretie uretrala; urocultura).
    • inainte de recoltare se efectueaza toaleta organelor genitale cu apa si sapun si stergerea prin tamponare cu comprese sterile
    • recoltarea se efectueaza prin masturbare direct in recipient steril (urocultor)
    • proba se aduce in laborator in maxim 1 ora de la emisie

    Spermograma este metoda prin care se permite explorarea functiei testiculului. Spermograma reprezinta examinarea microscopica a spermei eliberata in urma unei ejaculari. Spermograma se foloseste pentru stabilirea capacitatii de procreere a barbatului, in cadrul unui cuplu in care se intalneste sterilitatea. Spermograma analizeaza volumul, numarul, mobilitatea si aspectul spermatozoizilor.

    Recomandari pentru spermograma :

    • recoltarea se va face dupa o perioada de minim 3 zile de abstinenta si oprirea consumului de cafea, tutun si alcool
    • recoltarea se va face dupa urinare, pentru a elimina germenii prezenti in canalul uretral
    • recoltarea intregii cantitati de sperma emisa se va face prin masturbare, direct in recipient
    • se recomanda mentinerea probei la temperatura corpului dupa recoltare
    • transportul probei la laborator (daca nu este recoltata la laborator) trebuie efectuat cat mai rapid – maxim 60 minute
    • se va specifica pe recipient ora recoltarii
  • Analize uzuale la pacienti urologici

    Analize uzuale la pacienti urologici

    – Hemoleucograma este un test care poate furniza diagnostice pentru numeroase boli. Rezultatele pot reflecta probleme cu volumul sangelui (deshidratare) sau pierderi de sange. Hemoleucograma poate sa indice disfunctionalitati in producerea, ciclul de viata si rata distrugerii celulelor de sange, precum si infectii acute sau cronice si alergii.

    Celulele rosii (RBC) transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta oxigenul. Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si de functionarea celulelor rosii si a hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC sunt folosite in diagnosticarea diferitelor tipuri de anemie, si reflecta marimea si concentratia de hemoglobina a celulelor.

    Celulele albe (WBC) sunt mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun.

    – Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia acestora prin peretele intestinal. Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in curs de crestere (de exemplu, tesutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma uree din arginina. Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60% redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH).

    Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta

    – Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si reprezinta forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul muscular. Creatina este sintetizata in ficat si dupa eliberare este preluata la nivelul musculaturii in procent de 98%6, unde au loc fosforilari, sub aceasta forma avand rol important in stocarea energiei musculare. Cand aceasta energie musculara este solicitata pentru nevoile proceselor metabolice, fosfocreatina este scindata pana la creatinina. Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel constant, care este in raport direct cu masa de tesut muscular a organismului. La barbati 1.5% din stocul de creatina este convertit zilnic in creatinina. Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste stocul de creatina si creatinina. Reducerea aportului proteic scade nivelul creatininei prin absenta aminoacizilor arginina si glicina, precursorii creatinei6.

    Creatinina serica este un indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat ureea. Totusi, in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina cat si ureea serica.

    Creatinina serica se determina la prima examinare la pacienti asimptomatici sau simptomatici, la pacienti cu manifestari urinare, hipertensiune, boli renale acute si cronice, boli extrarenale cu diaree, varsaturi, transpiratii profuze, boli acute, postoperator sau la pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive, in sepsis, soc, politraumatisme, hemodializa, in boli metabolice (diabet zaharat, hiperuricemie), sarcina, boli cu metabolism proteic crescut (mielom multiplu, acromegalie), tratament cu medicamente nefrotoxice.

    – Glicemia reprezintă nivelul zahărului din sânge. La o persoană sănătoasă, care nu suferă de diabet, glicemia normală este de 70-100 mg/dl (miligrame pe decilitru), măsurată dimineața, pe stomacul gol. În mod normal, după o masă, glicemia crește până la cel mult 140 mg/dl, iar după aproximativ 2 ore va scădea din nou sub 100.

    – Examenul de urina este, de fapt, un grup de teste chimice şi microscopice. Ele detectează produsele secundare ale metabolismului normal şi anormal, celulele, fragmente celulare, şi bacteriile din urină. Urina este produsă de rinichi, două organe de forma unor boabe de fasole situate pe fiecare parte a coloanei vertebrale în partea de jos a cutiei toracice.

    Rinichii filtrează deşeurile din sânge, ajută la reglarea cantităţii de apă din organism, şi conservă proteinele, electroliţii şi alţi compuşi, pe care organismul îi poate refolosi. Orice substanţă care nu este necesar organismului este eliminată prin urină, de la rinichi la vezică şi apoi, prin uretră, în afara organismului. Urina este, în general, de culoare galben şi relativ limpede, dar de fiecare dată când cineva urinează, culoarea, cantitatea, concentraţia şi conţinutul urinei va fi puţin diferit, din cauza componentelor diferite.

    Multe afecţiuni pot fi diagnosticate în stadii incipiente prin detectarea anomaliilor din urină. Anomaliile includ creşterea concentraţiilor diverselor substanţe ce compun urina şi care nu sunt de obicei găsite în cantităţi semnificative în urină, cum ar fi: glucoza, proteinele, bilirubina, celulele roşii din sânge, celule albe din sânge, cristale şi bacterii.

    – Urocultura este metoda prin care se permite, prin cultivarea si analiza probelor de urina, identificarea agentilor patogeni care produc infectii ale tractului urinar. Testul de urocultura este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica, fiind recomandat de medicul specialist pentru a stabili existenta unei infectii a cailor urinare.

    – PSA (antigen specific al prostatei) este un component esential al plasmei seminale, avand o greutate moleculara de 33kDa. Este sintetizat in celulele acinare si in epiteliul ductal al prostatei, dupa care este secretat in sistemul ductal unde atinge concentratii mari. Se pare ca PSA are rol in liza coagulului seminal, fiind implicat astfel in fertilitatea masculina. In mod obisnuit PSA este prezent in ser in concentratii reduse. In cazurile in care se produce alterarea structurii microscopice a prostatei (cancer, hipertrofie prostatica benigna, prostatita acuta, biopsie prostatica) PSA va difuza in stroma, de unde va ajunge in circulatia generala, pe calea sistemului limfatic si capilar.

    In ser PSA formeaza complexe stabile cu α1-antichimotripsina (ACT) si cu α2-macroglobulina. 86% din PSA circulant este reprezentat de complexul PSA-ACT; o mica portiune de PSA este legata de α2-macroglobulina, iar restul constituie PSA nelegat (free-PSA3.

    Antigenul specific prostatei este cel mai important marker in evaluarea cancerului de prostata si are utilitate atat in depistarea cat si in monitorizarea acestei afectiuni.

    PSA este aproape in exclusivitate asociat cu afectiunile prostatei, dar nu este specific pentru cancerul de prostata, valori crescute fiind intalnite si in alte conditii (adenomul de prostata, prostatita acuta sau cronica)

  • Despre adenomul de prostata

    Despre adenomul de prostata

    Adenomul de prostata este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului cu varsta de peste 60 de ani, 70 % dintre barbati suferind de aceasta afectiune, marirea volumului acesteia facandu-se sub influenta hormonilor androgeni. Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente.

    Prostata este o glanda accesorie a aparatului genital masculin, care se afla la baza vezicii urinare si care inconjoara portiunea initiala a uretrei. Cresterea in volum a prostatei realizeaza comprimarea in timp a uretrei, determinand modificari ale actului mictional. Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare in cazul in care eliminarea urinei este impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali cauta sa depaseasca acest obstacol printr-un efort suplimentar, in asa fel incat la inceput fluxul si debitul urinar sa nu sufere modificari. Ulterior, chiar daca aceasta musculatura se contracta mai puternic, acest mecanism este depasit, instalandu-se asa numita „vezica de lupta”, cu pereti grosi, anfractuosi. Odata depasit mecanismul de golire al vezicii urinare apare reziduul vezical, acesta fiind responsabil de complicatiile adenomului de prostata : infectia urinara, litiaza, hematuria, incontinenta, retentia completa de urina („globul vezical”) si insuficienta renala progresiva

    Factorii de risc incriminati in aparitia adenomului de prostata sunt : varsta, consumul de alcool, fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea si diabetul zaharat, precum si consumul de medicamente (antidepresive, simpatico-mimetice, antihistaminice).

    Semnele si simptomele care ar trebui sa atraga atentia asupra posibilei existente a unui adenom de prostata sunt rezultatul interrelatiei dintre obstructia subvezicala provocata de marirea in volum a prostatei si mecanismele adaptative ale vezicii urinare. Aceste simptome sunt clasificate astfel :

    • obstructive – un inceput ezitant al urinarii, jet urinar cu presiunea slaba, jet urinar intermitent sau intrerupt, urinare dificila, urinare prelungita, senzatia de golire incompleta a vezicii urinare, retentia de urina („blocajul” de urina), pseudoincontinenta prin prea plin (urina care ramane in vezica depaseste capacitatea de stocare a vezicii si pacientul urineaza, practic, „prin prea plin” !)
    • iritative – frecventa crescuta a urinarilor (polachiuria), in special noaptea (nocturie), urgenta (senzatia brusca si imperioasa de a urina), pseudoincontinenta prin urgenta a urinarii (barbatul „se scapa” cateva picaturi pana ajunge la toaleta).

    Diagnosticul adenomului de prostata si a posibilelor sale complicatii se stabilesc de catre medicul specialist urolog in urma examinarii clinice (a tuseului rectal) si investigatiilor paraclinice. Dintre investigatii mentionam cele bioumorale : probe de functie renala, probe urinare (sumarul de urina, urocultura) si nu in ultimul rand antigenul specific prostatic (PSA) si fractiunea lui libera (freePSA), care ne orienteaza asupra benignitatii dezoltarii prostatice. Ecografia de aparat urinar este obligatorie pentru masurarea volumului prostatic si a reziduului postmictional. Anumite cazuri necesita efectuarea urografiei intravenoase si a examenelor urodinamice.

    Tratamentul adenomului de prostata este variat. In functie de existenta complicatiilor, tratamentul este medicamentos pentru adenomul de prostata necomplicat si chirurgical pentru aparitia complicatiilor. Aici mentionam cateva clase de medicamente: preparatele fitoterapice (Prostamol, Prostenal, etc.), alfa blocantele (Omnic, Xatral, etc.), inhibitorii de 5 alfa reductaza (Proscar, Avodart, etc.), combinatiile intre ele (Duodart). Tratamentul chirurgical reprezinta excizia tesutului patologic al prostatei si se poate realiza prin mai multe tehnici: endoscopic (transuretral) sau clasic (adenomectomia transvezicala). In urma exciziei tesutului patologic se efectueaza examenul histopatologic al acestuia si se stabileste diagnosticul de certitudine al hipertrofiei prostatice benigne. Mai exista si alte metode alternative la tratamentul chirurgical, cu indicatii limitate : hipertermia locala, crioterapia prostatei, stenturile prostatice, incizia transuretrala a prostatei.